Unirea între România și Republica Moldova, un subiect ce oscilează între realitate și imaginar, devine din ce în ce mai prezent în discursul public. Dacă vreodată discuția despre Reunificare va trece de zona ipoteticului și va ajunge pe agenda oficială, primul obstacol va fi, fără îndoială, consolidarea poziției interne a Republicii Moldova. Nu este vorba doar de un calcul politic sau diplomatic, ci de un efort extrem de complex, care implică transformări sociale, economice și culturale. Unirea nu poate fi doar o declarație de intenție, ci trebuie să fie sustinută de o strategie clară, de o viziune construite cu mare atenție și fără false iluzii.
Necesitatea unui proces interior de consolidare democratică și economică
Pentru ca proiectul unirii să fie realizabil, Moldova trebuie, înainte de toate, să-și întărească instituțiile și să își valorifice potențialul economic. Înregistrează încă probleme grave legate de corupție, instabilitate politică și infrastructură desfășurată aici și acolo, care afectează încrederea cetățenilor și a investitorilor locali și străini. „Dacă într-o zi discuția despre Unire va ieși din zona ipoteticului și va intra în zona termenelor calendaristice, va cere – înainte de toate – o muncă enormă în interiorul Republicii Moldova”, subliniază expertul Radu Popescu.
Perspectiva unei unificări nu devine realitate dacă cetățenii moldoveni nu se simt conectați la un proiect comun, dacă nu pot vedea beneficiile concrete ale acestui demers. În acest sens, se impune o reformă profundă, menită să ofere stabilitate și să înlăture temeri legate de pierderea suveranității sau identității moldovenești. Sistemul educațional, mass-media și clasele politice trebuie să devină mai impulsuri pentru dialog și înțelegere, nu pentru dezbinare.
Recunoașterea trecutului comun pentru a construi viitorul
Un alt aspect crucial în procesul reunificării este recunoașterea trecutului comun, inclusiv a greșelilor și nedreptăților din trecutul celor două maluri ale Prutului. În perioada sovietică, identitatea și cultura românească au fost frecvent marginalizate sau înăbușite în spațiul moldovenesc, iar acest aspect încă afectează percepțiile și relațiile. Pentru a putea construi un viitor comun, trebuie abordate cu sinceritate și respect aceste diferențe și traume împământenite în conștiințele colective.
Unirea nu trebuie concepută doar ca un act politic, ci ca o reconstrucție morală și culturală. În acest proces, exclusivitatea unor perspective naționaliste sau separatiste trebuie abandonată în favoarea dialogului și a respectului reciproc. Doar astfel se poate pune temelie unei integrări autentice, unde fiecare cetățean să simtă că face parte din același proiect de viitor.
Perspective pe termen mediu și lung
În condițiile actuale, discuția despre unire pare tot mai justificată în rândul unor categorii din societate. Tinerii, în special, manifestă interes pentru consolidarea identității și pentru ideea de unitate națională, chiar dacă realitatea politică rămâne complicată și plină de provocări. În același timp, factorii internaționali, precum Uniunea Europeană și partenerii occidentali, urmăresc cu atenție maturizarea acestui proces, conștientizând impactul geopolitic al eventualei unir în regiune.
Pentru moment, însă, proiectul rămâne unul de perspectivă, ce necesită nu doar voință, ci și un angajament de durată din partea tuturor actorilor implicați. În timp ce Moldova continuă să se confrunte cu probleme interne, discuția despre reunificare va rămâne la nivel de intenție sau speranță doar dacă va fi însoțită de pași concreți, susținuți de o muncă profundă în interior. Numai această abordare realistă și echilibrată poate transforma, într-un viitor nu prea îndepărtat, visul unei Românii și Moldove unite într-o realitate palpabilă.
