Izolarea lui Putin: O Mare Putere pe Calea Defațării
Într-un context internațional tot mai volatil, viziunea lui Vladimir Putin de a reconstrui o rețea globală de aliați se clatină. După o invazie militară planificată ca o simplă „operațiune specială”, conflictul din Ucraina a escaladat, depășind acum durata războiului din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cu aproximativ 1,1 milioane de ruși uciși și cu pierderi interne tot mai accentuate, liderul de la Kremlin se confruntă cu inevitabila prăbușire a alianțelor sale geopolitice.
Colapsul alianțelor strategice
Pe parcursul ultimilor ani, Putin a reușit să își contureze o rețea de susținere, începând cu parteneri din Orientul Mijlociu, precum Bashar al-Assad, și continuând cu regimuri din America de Sud, cum ar fi Nicola Maduro în Venezuela. Totuși, această rețea se află acum sub o presiune intensă. „O întreagă eră se apropie de sfârșit”, afirmă pro-război bloggerul militar Maxim Kalașnikov, care subliniază eșecul de a transforma Rusia într-o mare putere globală.
Luna trecută, aprox. 600.000 de ruși din regiunea Belgorod au rămas fără electricitate în urma unui atac ucrainean, demonstrând nu doar efectele devastatoare ale conflictului, ci și vulnerabilitatea internă crescută a regimului lui Putin. În același timp, Statele Unite și-au intensificat acțiunile de capturare a liderului venezuelean Maduro, un aliat de bază în regiune, lăsând Moscova într-o poziție defensivă.
Criza de încredere în relațiile externe
Printre cei mai apropiați parteneri, Iranul, care a furnizat Rusiei drone pentru utilizare în Ucraina, se află acum în pragul turbulențelor interne. Protestele anti-guvernamentale se intensifică, iar șansele ca regimul să supraviețuiască sub amenințarea unei posibile intervenții externe din partea foștilor săi aliați devin tot mai subțiri. Nikita Smagin, expert în relațiile Rusia-Iran, subliniază că această colaborare este mai mult o chestiune de necesitate decât de încredere: „Iranienii nu își fac iluzii că, dacă situația devine critică, Rusia nu ar avea nicio ezitare să se retragă.”
Din păcate pentru Putin, această pierdere a credibilității internaționale vine în contextul în care Kremlinul nu reușește să își apere capriciile din exterior. Potrivit comentatorilor din Rusia, alianțele strategice formate în ultimii ani sunt percepute mai mult ca fiind o fantezie decât o realitate. „Nici Venezuela, nici Iranul nu sunt parte din vreun imperiu rusesc”, afirmă fostul diplomat Boris Bondarev, accentuând natura efemeră a acestor alianțe.
Tactici de sfidare și umilință
Deși în fața unei evidente izolări, Kremlinul încearcă să proiecteze o imagine de forță. Purtătorii de cuvânt ai regimului susțin că provocările externe confirmă legitimitatea invaziei în Ucraina și fortifică poziția Rusiei pe scena mondială. În mod ironic, discursul oficial ignoră realitatea dură a unei armate cu moralul în cădere liberă și a unui sprijin popular tot mai scăzut.
În urma incidentelor recente din Venezuela și a confiscării unui petrolier cu pavilion rusesc de către SUA, Putin rămâne tăcut. Această tăcere sugerează fie o conștientizare a trecutelor greșeli, fie o strategie de a ceda puțin controlul subordonaților, un obicei devenit comun în stilul său de conducere.
Putin continuă să fie un lider care, în pofida umilinței, caută metode de a se dovedi puternic. Recent, Rusia a lansat o rachetă hipersonică asupra Ucrainei, demonstrând că, indiferent de pierderi, Kremlinul rămâne hotărât să controleze narativul. „Chiar dacă este slab, Kremlinul va încerca să demonstreze că este puternic”, concluzionează Bondarev.
Această bătălie pe mai multe fronturi pentru reputație și influență subliniază nu doar criza de legitimitate a regimului lui Putin, ci și fragilitatea alianțelor sale. Pe măsură ce Rusia se zbate într-o Cernobâl geopolitic, soarta sa pe scena internațională devine incertă, lăsând multe întrebări fără răspuns.
