Conform Descopera: Infidelitatea, un subiect adesea înconjurat de emoții intense și judecăți, ascunde mecanisme psihologice complexe care permit celor implicați să-și mențină o imagine pozitivă despre sine, chiar și în fața unor acțiuni considerate contrare valorilor. Psihologia definește această stare de tensiune ca disonanță cognitivă, o stare inconfortabilă ce apare atunci când propriile credințe și comportamente intră în conflict.
Minimalizarea, o strategie de apărare
Cercetările recente sugerează că, pentru a diminua acest disconfort, persoanele care au fost infidele pot recurge la diverse strategii, una dintre cele mai întâlnite fiind minimalizarea. Aceasta implică reducerea importanței faptei, descriind-o drept „o greșeală”, „ceva fără importanță” sau „o întâmplare”. Prin recontextualizarea evenimentului, comportamentul pare mai puțin incompatibil cu imaginea proprie de persoană loială și corectă. Un studiu publicat în Journal of Social and Personal Relationships a arătat că participanții cărora li s-a spus că au fost infideli au raportat o discrepanță mai mare între acțiunile lor și percepția de sine, dar și un disconfort psihologic accentuat. Această minimalizare a fost o modalitate prin care au redus tensiunea.
Justificarea, un proces gradual
Interesant este că procesul de justificare nu apare neapărat doar după consumarea faptei. Un studiu calitativ din 2023, bazat pe interviuri cu 13 bărbați aflați în relații heterosexuale stabile, a relevat că decizia de a fi infidel este adesea un proces gradual, în care raționalizarea și autojustificarea joacă un rol esențial. Nemulțumirile din relație pot deveni argumente, iar apropierile de alte persoane pot fi prezentate ca o consecință firească. Astfel, persoana ajunge să creadă că a avut motive suficiente pentru acțiunile sale. Acest mecanism poate face ca o viitoare decizie similară să fie mai ușor de acceptat, deoarece bariera psihologică s-a diminuat.
Schimbarea imaginii despre sine
Pe lângă minimalizare, psihologia explorează și alte mecanisme de coping. Un studiu din 2021, realizat pe utilizatori ai unui site destinat relațiilor extraconjugale, a evidențiat că atât schimbarea atitudinii față de infidelitate, cât și modificarea imaginii despre sine erau asociate cu o reducere a disconfortului psihologic. În cazul infidelității offline, modificarea propriei imagini a fost factorul determinant. Totuși, este important de menționat că participanții la acest studiu erau deja predispuși la astfel de relații, limitând generalizarea rezultatelor la întreaga populație. Mecanisme similare, precum atribuirea responsabilității către circumstanțe externe sau schimbarea imaginii despre sine, au fost observate și în cercetări legate de comportamente necinste.
Povestea pe care ajungi să o crezi
O întrebare importantă vizează gradul de conștientizare a acestor mecanisme. Cercetările asupra disonanței cognitive sugerează că oamenii își pot modifica atitudinile și chiar imaginea de sine pentru a reduce conflictul intern. Astfel, o simplă explicație, cum ar fi „relația mea avea probleme”, se poate transforma într-o justificare din care decurge o consecință mai puțin responsabilă, de tipul „ceea ce am făcut era inevitabil”. Această adaptare a percepției personale, mai degrabă decât negarea faptei în sine, este cea care permite indivizilor să-și mențină o imagine pozitivă despre ei, chiar și după acțiuni care contravin valorilor lor declarate.
Sursa: Descopera
