Câteva mii de oameni s-au adunat joi seara în Piața Universității pentru a manifesta împotriva Legii Vexler, o legislație recent adoptată ce are ca scop combaterea extremismului și promovarea toleranței. Însă, protestul a degenerat în manifestări extremiste și simboluri controversate, iar scena s-a umplut cu cântări legionare și lozinci care evocă trecutul dictatorial al României. În timpul evenimentului, câțiva participanți au cântat explicit imnul organizației legionare, „Șoim român”, un cântec care face trimiteri directe la legionarul Corneliu Zelea Codreanu și idealurile sale de ură și violență.
Evoluția manifestărilor: de la protest civic la manifestare cu conotații extremiste
Momentul cel mai șocat al serii a fost surprins de imagini video, care ilustrează un grup de manifestanți cântând „Șoim român”, în timp ce boxe amplificau versurile. Cântecul, foarte cunoscut în rândul legionariilor, evocă un cult al liderului și conține referiri la „moartea eroică”, război și sacrificiu pentru cauze totalitare. Versurile sunt profund încărcate de simbolismul trecutului extrem de controversat al organizației, iar cântarea a stârnit indignare în rândul multor observatori. Acest incident evidențiază penetrabilitatea unor simboluri și idei din trecutul extrem de iredentist al României în spațiul public contemporan.
Controversele legii și recursul la discursul legionar
Protestul nu s-a limitat însă numai la manifestarea de protest: clamările și scandările au fost, de asemenea, impregnate de discursuri care aruncă o umbră de îndoială asupra scopurilor reale ale legii Vexler. Organizatorii – Claudiu Târziu, fondator al Partidului Acțiunea Conservatoare și susținător vehement al formațiunii de dreaptă AUR – au explicat că manifestația are ca scop exclusiv opoziția față de lege, respingând orice acuzație privind promovarea extremismului. În același timp, participanții au scandat lozinci precum „Stop legea Vexler” și „Călin Georgescu președinte”, ceea ce indică o poziție clară de contestare a reformelor legislative.
Tărâmul discursului politic a fost adesea invadat de teme și teme tabu, inclusiv referiri la trecutul legionaro-fascist, iar cei prezenți au invocat prețiosul exemplu al poetului și politrucului Radu Gyr, fost membru al Mișcării Legionare, pentru a-și justifica pozițiile. De altfel, legea Vexler incriminează explicit promovarea de materiale fasciste sau legionare și negarea Holocaustului, epitomizând eforturile legislative de a combate ideologiile extremiste și de a elimina din discursul public simboluri și povești asociate cu perioada interbelică.
Context istoric: o prezență persistentă de-a lungul decadelor
Pentru mulți, aceste manifestări sau simboluri nu sunt doar expresii trecătoare, ci amintiri ale unei perioade întunecate din istoria României. Mișcarea Legionară, fondată de Corneliu Zelea Codreanu, a fost o organizație extremistă și antisemită din interbelic, care și-a însușit idei naționaliste radicale, anticomuniste și antisemite, fiind în strânsă legătură cu organizații naziste din Germania. Întemeiată în 1930 sub denumirea Garda de Fier, această formațiune a avut parte de urmări tragice, fiind desființată după ascensiunea nazismului în Europa și după moartea sa violentă.
Moartea lui Codreanu, în 1938, într-un moment încărcat de semnificație, a rămas un simbol al brutalității și al ideologiilor totalitare pe care le-a sprijinit. După dispariția sa, conducerea mișcării a fost preluată de Horia Sima, care a continuat promovarea violenței și a discursurilor de amenințare în timpul regimului lui Ion Antonescu, iar simbolurile legionare au persistat sub diverse forme până în zilele noastre.
Ultima seară a demonstrat clar că, în ciuda eforturilor legislative pentru combaterea extremismului, anumite simboluri și discursuri din trecut continuă să fie evocatoare, uneori chiar celebrative, în rândul unor segmente ale populației. Există preocupări reale legate de posibilitatea ca această tendință să se intensifice, dacă nu se interveni ferm pentru a înlătura ideologiile extreme din discursul public. În contextul actual, iar discuțiile despre trecut și prezentul acitherizează dureros temerile legate de riscul reactivării unor forme de extremism și naționalism radical, care nu au fost în totalitate învinse din peisajul social și politic al țării.
