Plățile digitale, singurul motor de creștere într-o economie fragilă
Chiar dacă economia României traversează o perioadă dificilă, marcata de o recesiune alimentată de scăderea consumului și de inflație ridicată, plățile digitale continuă să reprezinte o zonă de potențial stabil. În condițiile în care consumul traditional își pierde din intensitate, sectorul plăților online și utilizarea creditelor pentru cumpărături devin indicii importante ale modului în care economia își păstrează anumite dinamicii, chiar dacă acestea sunt în principal de ajustare.
În prezent, România se confruntă cu o recesiune declanșată de volumul redus al consumului, reflectată de inflația aproape de 10%, scăderea veniturilor reale și o încredere scăzută a consumatorilor. Cu toate acestea, se observă o creștere a utilizării cardurilor de credit pentru plasamente și cumpărături, chiar dacă această tendință nu indică un semn clar de relansare economică. Mai degrabă, creditele sunt folosite ca mecanism de amortizare a șocurilor generate de scăderea veniturilor, pentru a menține nivelul de consum esențial.
Contradicții între tendințe și semnale de stabilizare
În timp ce plățile prin debit rămân sub presiune, revenirea lor ar putea fi primul indicator clar că economia își reface echilibrul. Anul 2026 se anunță un an de tranziție, caracterizat prin provocări în prima parte, dar cu semnale de îmbunătățire graduală la finalul perioadei. În cadrul Uniunii Europene, datele disponibile indică o stabilizare relativă a comportamentului de consum, cheltuielile fiind mai echilibrate, dar fără a înregistra creșteri spectaculoase.
România, însă, urmează o traiectorie diferită. Conform indicelui Visa Spending Momentum Index, dinamica cheltuielilor s-a blocat, ca urmare a combinației nefaste a inflației ridicate, scăderii veniturilor reale și deteriorării accentuate a încrederii consumatorilor. Un semn clar al acestei situații este creșterea relativă a cheltuielilor pe credit față de cele din venituri curente, ceea ce indică, de fapt, o utilizare defensivă a creditului pentru acoperirea cheltuielilor esențiale, precum alimentele, utilitățile sau serviciile recurente.
„Creșterea creditului în această etapă nu trebuie interpretată ca un semn de revenire economică. Ea reflectă, în principal, un mecanism de absorbție a șocului asupra veniturilor reale,” afirmă Adolfo Laurenti, economist-șef la Visa. Acesta subliniază că o astfel de evoluție impune o monitorizare atentă a riscurilor și o promovare a produselor financiare responsabile, precum creditele pe termen scurt și soluțiile de plată în rate pentru cheltuieli esențiale.
Prudența consumatorilor și urmările pe termen lung
În această perioadă de instabilitate, încrederea consumatorilor continuă să se deterioreze, ceea ce amplifică fragilețea macroeconomică. Consumatorii devin tot mai prudenți, orientându-se spre achiziții esențiale și tranzacții de valoare mai mică, dar mai frecvente, evitând cheltuielile discreționare și investițiile de anvergură. Această tendință explică de ce numărul tranzacțiilor se menține mai stabil decât valoarea totală a consumului, chiar dacă ritmul nu este unul alert.
În opinia experților, o revenire durabilă a plăților de debit va fi primul semnal clar că recesiunea de consum începe să se atenueze. Procesul de ajustare macroeconomică urmează o succesiune clară: stabilizarea veniturilor reale, reluarea plăților din venituri curente și, ulterior, normalizarea utilizării creditului. Deja se încearcă o relansare, dar în condiții de prudență accentuată, previziunea pentru restul anului fiind una de provocări.
În plus, dezinflația, așteptată pentru ultimele luni ale anului, ar putea crea condițiile necesare pentru stabilizarea veniturilor reale și pentru o reluare a plăților de debit. În acest context, specialiștii anticipează că 2026 va fi – cel puțin în prima parte – un an de ajustare, iar dacă evoluțiile vor fi favorabile, 2027 ar putea aduce o creștere economică de circa 2,8%. În plan strategic, această fază de tranziție trebuie valorificată pentru a stimula încrederea și a impulsiona relansarea economică durabilă.
