Gică Mihali a dezvăluit pentru prima dată detalii cutremurătoare din tumultul perioadei în care a fost forțat să conducă antrenamentele lui Dinamo după retrogradarea dramatică în Liga a 2-a. La emisiunea „FANATIK Dinamo,” fostul mare fundaș al echipei a povestit cum a fost nevoit să-și depășească condiția în condiții extrem de precare, într-o perioadă în care clubul se afla în cea mai critică criză din istoria lui recentă.
Situația dezastruoasă de la Dinamo la momentul retrogradării
Încă de vara lui 2022, după ce echipa a fost umilită și a coborât în liga secundă, Gică Mihali a fost chemat să reia antrenamentele. În condițiile în care mare parte din staff și jucători plecaseră, iar clubul părea să se afle în pragul colapsului, fostul internațional a rămas aproape de dinamoviști, încercând să pună umărul la relansarea echipei.
„După retrogradare m-a chemat domnul Zăvăleanu, el se ocupa că fugiseră toți, nu mai era nimeni pe la club. Eu eram la grupa Elite, jucasem semifinala pe țară chiar dacă nu aveam nimic,” explică Mihali. În munții de probleme de la club, Mihali povestește cum a fost nevoit să țină antrenamente de mantuială, în condiții de criză totală. „Ne-a dus Johnny Culina la Săftica, a deschis o magazie și a zis: ‘Mergem la Cluj, jucăm cu U Cluj, trebuie să fie și copiii îmbrăcați’. A deschis o cameră pe acolo, erau niște echipamente noi și ne-a dat de acolo ca să fim și noi cât de cât,” descrie cu tristețe perioada de coșmar.
A fost un an în care Mihali a trăit aproape de echipă, ducându-și copiii zilnic la antrenamente chiar și fără a primi un ban, dar cu dorința ca.g – echipa – să reușească să-și revină. „În vară toți erau plecați și se întrebau: ‘Cu cine să înceapă ăștia pregătirea?’. M-a chemat domnul Zăvăleanu la el la birou și am zis: ‘Da, mă duc’. Și am stat vreo 3 săptămâni. Am început pregătirea cu ei, mai erau Iulică Mihăescu, Augustin,” adaugă Mihali, ilustrând dificultățile din club, dar și angajamentul neclintit al său.
Deceive și promisiuni mincinoase din partea acoliților lui Cortacero
Perioada de confuzie și instabilitate a fost accentuată de apariția unui reprezentant al investitorilor spanioli, în special al lui Pablo Cortacero, a cărui preluare a clubului a adus, pe termen lung, mai multă dezamăgire decât speranță. Mihali relatează că în această perioadă, a fost martor la numeroase păcăleli și angajamente mincinoase din partea oamenilor lui Cortacero, inclusiv minciuni despre materiale sportive și resurse puse la dispoziție echipei de copii și juniori.
„Nu exista nimic la Săftica atunci, fiecare făcea ce putea, veneau și se antrenau băieții. Apoi a venit Burcă și s-au găsit acționari. Dar mare merit pentru salvarea echipei îl au cei care stau în tribună. Dacă nu existau ei… Ce s-a întâmplat atunci nu trebuie să se mai întâmple niciodată și dacă nu erau băieții ăștia care au contribuit cu bani nu mai exista astăzi Dinamo,” explică Mihali, accentuând rolul suporterilor și al micilor investitori locali.
O întâmplare creditată cu o amintire amară a fost cea a promisiunilor false făcute de un reprezentant al lui Cortacero, care plănuia să aducă mingi și echipamente pentru echipa de juniori, dar care, ulterior, nu a mai returnat ce a promis. Mihali rememorează: „Eram bucuros să avem două mingi. A venit un trimis al lui Cortacero, unul mai bătrânel, să se ocupe de Centru de copii și juniori. Făceam antrenamente pe Dinamo, la cabană, în spate, și ne-a întrebat: ‘Ce nevoi aveți?’… Și i-am zis: ‘Mingi să ne dați’, iar el: ‘Cum? Mâine aveți 20 de mingi’. „
Conștientizarea momentului când totul a fost clar
Deși a avut speranțe mari, Gică Mihali a realizat în cele din urmă că investiția și promisiunile celor din spaniolă sunt doar iluzii. „Nu l-am întâlnit niciodată pe Cortacero. Ce m-a surprins pe mine, am fost o dată pe baza sportivă a lui Marica, am avut noi meci la tineret cu Farul Constanța, și toți spaniolii erau cu Cosmin Contra,” spune el. În acea zi, chiar și antrenorul a intuit că ceva nu a mers bine, și asta a fost primul semnal clar că proiectul investitorilor nu va aduce salvare, ci doar deziluzii.
„Atunci mi-a dat mie ceva de gândit. Și Cosmin a zis: ‘Ceva nu e în regulă’. Nici el nu știa nimic. Atunci clubul a trecut printr-o perioadă grea. I-a salvat Zăvăleanu, a contribuit foarte mult și el, și suporterii,” încheie Mihali, reflectând asupra zbaterii și efortului micilor susținători care, în condiții grele, au salvat o istorie inegalabilă.
Gică Mihali pledează, astfel, pentru conștientizarea și evitarea pe mai departe a acelor capcane ale afacerii corupte și lipsite de sinceritate, după ce a fost martor la una dintre cele mai obscure perioade din istoria clubului. În timp ce Dinamo încearcă să își revină și să-și rehidrateze suporterii, povestea lui Mihali rămâne o lecție dureroasă despre iluzii, disperare și solidaritate.
