Titlu: Ajutorul pentru persoanele cu dizabilități din București întârzie de luni bune, afectând mii de familii vulnerabile
Lipsa fondurilor și tăcerea autorităților crează tensiune în rândul persoanelor cu dizabilități din București
De mai bine de patru luni, nu au fost achitate ajutoarele lunare în valoare de 500 de lei pentru persoanele cu dizabilități din Capitală, iar situația devine critică pentru zeci de mii de beneficiari. În ciuda faptului că sunt înregistrate oficial peste 74.000 de persoane cu handicap în București, doar o parte dintre aceștia primesc sprijinul financiar promise, iar lista celor afectați pare mult mai extins decât cifrele comunicate public. În lipsa unor comunicații oficiale sau clarificări din partea autorităților, o familie din București trăiește o realitate dureroasă: așteaptă de luni întregi ajutorul menit să le aducă alinare și stabilitate.
Bilanțul unui sprijin amânat de luni bune
Mama unui tânăr cu dizabilități, de 19 ani, a povestit, pentru o publicație locală, că a depus cererea pentru stimulentul de integrare socială încă din iulie 2025, dar, până astăzi, nu a primit nicio sumă. În absența unor notificări concrete sau explicații de la autorități, ea a fost nevoită să sune direct la Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB). Aflată în urmă cu plățile, reprezentanții instituției i-au confirmat doar că cererea a fost înregistrată, dar că se află într-o situație dificilă, cu întârzieri mari la plata stimulentelor pentru adulți.
Această familie se află, astfel, într-un impas. „O persoană care nu are aparținători sau susținători din punct de vedere financiar nu se descurcă din sumele respective, n-are cum”, spune mama tânărului. Speranța de a primi sprijinul promis pare să se frângă pentru mulți, în condițiile în care autoritățile și-au justificat refuzul de a plăti prin lipsa fondurilor, într-unul dintre cele mai dificile momente ale gestionării bugetului local.
Context social și impactul crizei asupra beneficiarilor
Situația devine cu atât mai alarmantă cu cât sprijinul financiar destinat persoanelor cu dizabilități face, de fapt, diferența între o viață decentă și una de supraviețuire pentru mulți dintre aceștia. Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, afirmă că “în multe cazuri face diferența dintre înfometare și supraviețuire.” De fapt, acest ajutor, deși modest ca valoare, reprezintă un element esențial pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanelor cu dizabilități și ale familiilor lor, mai ales în condițiile în care costurile de suport pentru îngrijire și tratament sunt în creștere.
Întârzierea plăților atrage după sine riscuri sociale majore, mai ales pentru acei beneficiari care nu dispun de alte surse de venit. Pentru mulți, aceste salarii mici sau ajutoare sunt singurele venituri care le asigură o anumită stabilitate și autonomie. În lipsa lor, familiile sunt expuse riscului de sărăcie extremă, iar responsabilitățile rămân acum în sarcina statului, cel puțin până la clarificarea situației financiare.
Provocări administrative și lipsa transparenței oficiale
Deși situația este cunoscută public, Primăria Capitalei și autoritățile locale refuză să facă declarații clare cu privire la motivul întârzierilor sau la cuantumul exact al sumelor restante. În declarațiile făcute după o ședință recentă a Consiliului General, primarul Ciprian Ciucu a remarcat doar că „nu sunt bani, v-am explicat!” – un răspuns simplist, ce nu face altceva decât să exacerbeze frustrarea beneficiarilor.
Până în prezent, niciun plan concret de remediere sau de asigurare a fondurilor nu a fost anunțat, iar beneficiarii rămân în cea mai mare nesiguranță. Într-o situație în care bugetele pentru salarii și utilități reprezintă priorități, sprijinul pentru persoanele cu dizabilități devine tot mai mult un subiect marginal și neglijat.
Dezbaterea despre cum poate fi reluată plata acestor ajutoare a devenit urgentă, dincolo de declarații politice, pentru că pentru mulți dintre cei vizați, suma de 500 de lei înseamnă diferența între un trai decent și o existență pe marginea sărăciei. În timp ce autoritățile amână, familiile intenționează să continue să solicite și să își exprime nevoile într-un sistem administrativ tot mai dificil de accesat.
Cât timp va mai dura această criză? Rămâne de văzut. Una este certă: sprijinul pentru persoanele cu dizabilități trebuie să revină pe agenda prioritară a administrației, pentru ca drepturile fundamentale să fie respectate și pentru ca această vulnerabilitate să nu fie ignorată în viitor.
