Europa, deja de mult timp conștientă de dependența sa față de tehnologia americană, se confruntă tot mai evident cu vulnerabilitățile unui sistem digital controlat de mari companii și infrastructuri din SUA. Trecerea timpului și evoluția geopolitică au transformat ceea ce era considerat odată un spațiu neutru al internetului într-un teren de joc pentru interese naționale și influențe externe. Ultimele luni au adus în lumină un adevăr dur: dependența de infrastructura digitală americană poate deveni, peste noapte, un instrument de presiune politică, iar Europa își pune tot mai serios problema suveranității digitale.
### Vulnerabilitatea infrastructurii europene în context geopolitic
Un exemplu concret în acest sens a fost cazul judecătoarei canadiene Kimberly Prost, membră a Curții Penale Internaționale, inclusă recent pe lista de sancțiuni a Statelor Unite. Transformată rapid într-un simbol al pericolului, incidentul scoate în evidență ce înseamnă pentru o persoană sau pentru o instituție normalitatea zilelor noastre: blocarea de conturi, întreruperi ale serviciilor esențiale, refuzuri de plăți și, în final, izolare digitală. Într-o lume în care totul converg spre platformele tehnologice și infrastructurile globale controlate de americani, aceste sancțiuni “paralizează” viața de zi cu zi.
Această situație nu mai este doar un scenariu ipotetic, ci o realitate din ce în ce mai palpabilă pentru entitățile europene, care devin conștiente că dominarea dollarului și a infrastructurilor digitale le face vulnerabile în fața deciziilor politice sau economice ale Statelor Unite. În plus, dependința de cloud-ul american, de data și autentificarea digitală, devin adevărate puncte de criză, ce pot fi folosite ca arme geopolitice.
### Europa începe să-și construiască propriile armuri digitale
După ce, până nu demult, ideea de “suveranitate digitală” era pur și simplu un slogan tehnocratic, în ultima vreme devine o prioritate națională. Parlamentul European a adoptat, în cursul anului 2026, o rezoluție nu obligatorie, dar plină de semnificație, cerând Comisiei să identifice modalități de reducere a dependenței față de furnizorii non-UE. Potrivit acesteia, peste 80% din produsele și serviciile digitale folosite în Europa provin din afara blocului, ceea ce reprezintă un risc considerabil în caz de tensiuni geopolitice.
Franța a făcut primii pași concreți în direcția controlului asupra propriilor date, anunțând că va înlocui platforme precum Zoom și Microsoft Teams din administrație cu o variantă locală, denumită „Visio”. Acest pas simbolic trimite un semnal clar: Europa trebuie să își ia în serios autonomia digitală, mai ales în domenii sensibile precum comunicarea și securitatea informațiilor. Totuși, specialiștii recunosc că schimbarea nu poate fi una bruscă, ci un proces de lungă durată, marcat de migrații și investiții considerabile, întrucât ecosistemele digitale sunt profund interconectate.
### Lecțiile trecutului și provocarea viitorului
Discuția despre suveranitatea digitală nu este nouă. Încă de după adoptarea Patriot Act în 2001 și dezvăluirile făcute de Edward Snowden în 2013, Europa a devenit tot mai conștientă de riscurile asociate controlului american asupra infrastructurilor digitale și a datelor personale. Patriot Act a extins drastic puterile de supraveghere ale SUA, iar dezvăluirile lui Snowden au făcut cunoscut modul în care informații despre aliați și cetățeni europeni pot fi colectate și utilizate în mod discreționar, la ordinul guvernului american.
În plus, jurisprudența în domeniul digital devine tot mai complicată, pentru că nu este vorba doar despre locul unde se află serverul, ci și despre cine îl controlează și în ce condiții legale poate fi accesat. Astfel, chiar și cele mai stricte reglementări europene privind protecția datelor, precum GDPR, pot fi complet frustrate atunci când infrastructura de bază se află în mâinile unor terți din afara Uniunii.
### Drumul spre independență digitală
Pentru europeni, răspunsul simplu nu mai funcționează. În loc de o ruptură bruscă, strategia actuală sugerează diversificare și dezvoltarea unor alternative interne, capabile să nu pună în pericol funcționarea zilnică a societăților și economiilor. În acest context, orice măsuri de reducere a dependenței trebuie să fie cumpănite cu realitatea economică: costuri, riscuri și perioada de tranziție.
Tendința actuală sugerează o reevaluare profundă a relației cu tehnologia americană, dar și o revoluție în modul în care Europa înțelege securitatea infrastructurilor critice. În lumina tensiunilor globale și a conflictelor geopolitice în ascensiune, vocile europene devin mai ferme, solicitând nu doar independență, ci și o redefinire a sensului de suveranitate digitală, ca garanție a stabilității și a controlului asupra propriului destin.
