Schimbările din sistemul de pensii românesc vor avea impacto semnificativ asupra costurilor de cumpărare a perioadelor de vechime, o componentă esențială pentru cei care își doresc să iasă la pensie mai devreme sau să își majoreze punctajul de pensie. În fapt, de la 1 iulie 2026, costul unui an de vechime va crește, corelat cu majorarea salariului minim brut de la 4.050 la 4.325 de lei. Această ajustare afectează direct prețul pe care trebuie să-l plătească românii interesați să cumpere vechime, o practică tot mai utilizată pentru a accesa mai ușor dreptul de pensionare anticipată sau pentru a completa perioadele lipsă din dosar.
Modificări în calculul costurilor pentru perioada de vechime
Până acum, prețul unui an de vechime se calcula în funcție de contribuția lunar raportată la salariul minim brut, adică aproximativ 12.156 de lei, pentru un salariu de 4.050 de lei. Acest sumă era rezultatul înmulțirii contribuției lunare, de circa 1.013 lei, cu 12 luni. Cu alte cuvinte, dacă un angajat dorea să „cumpere” o anuitate de vechime, trebuia să plătească această sumă. Acest cost putea varia în funcție de salariul minim și de modificările legislative, însă în prezent, referința rămâne salariul minim brut stabilit la 4.050 de lei.
De la 1 iulie 2026, această formulă se va modifica odată cu creșterea salariului minim la 4.325 de lei, ceea ce va duce costul unui an de vechime la aproximativ 12.984 de lei — o creștere de aproape 800 de lei. Din acest motiv, mulți anticipatează că mai mulți pensionari sau viitori pensionari vor fi nevoiți să aloce sume mai mari pentru a-și completa anii lipsă sau pentru a îndeplini condițiile stricte de vârstă și contribuție pentru pensionare.
Contextul și condițiile de pensionare în România
Pentru cei interesați de acest proces, trebuie menționat faptul că sistemul românesc de pensii impune cerințe clare pentru pensionare. La limita de vârstă, este necesar un stagiu minim de cotizare de 15 ani, iar pentru pensionarea anticipată, cel puțin 35 de ani de contribuții. Mulți români descoperă abia în momentul depunerii dosarului că nu îndeplinesc aceste condiții, uneori din cauza perioadelor în care angajatorii nu au virat contribuțiile sau din alte motive legate de istoria lor de muncă.
Pentru aceștia, opțiunile sunt limitate. Așteptarea până la atingerea vârstei de pensionare standard, când doar sunt necesari 15 ani de cotizare, sau cumpărarea perioadelor lipsă rămâne varianta principală pentru a evita pensionarea cu evergura limitată sau chiar imposibilitatea de a ieși la pensie anticipată. În acest sens, costurile în creștere fac ca această decizie să fie mai dificil de gestionat pentru multe familii, mai ales în contextul economic actual.
Noua formulă de calcul și impactul asupra contribuabililor
Una dintre cele mai importante schimbări anunțate pentru începutul anului 2026 vizează modul de calcul al vechimii în muncă. Până acum, cotizarea se calcula în funcție de zilele lucrătoare efective, însă noua legislație introduce în ecuație zilele calendaristice. Această schimbare vizează corectarea diferenței între raportările angajatorilor și structura reală a perioadelor de muncă, având în vedere că angajatorii raportează zilele lucrătoare, pe când legea stabilește perioada de cotizare în zile calendaristice.
Casa Națională de Pensii a publicat recent un ordin ce stabilește modul tehnic de conversie între zilele lucrătoare și cele calendaristice, aplicând formule specifice pentru fiecare situație. Astfel, dacă un angajat a lucrat 20 de zile într-o lună cu 22 de zile lucrătoare și 30 de zile calendaristice, calculul se face prin înmulțirea celor 20 de zile cu 30 și împărțirea rezultatul la 22, adică 27,27 zile calendaristice de stagiu de cotizare. Pentru cei cu activitate continuă pe parcursul unui an, această metodă menține proporționalitatea, iar pentru cei cu perioade de muncă parțiale sau întreruperi, calculele devin mai complexe, dar reflectă cu exactitate contribuțiile efective.
Această reformă, pe lângă impactul asupra costurilor, are menirea să asigure o corectitudine mai mare în stabilirea stagiului de cotizare, cu efect direct asupra drepturilor la pensie. În condițiile în care sistemul de pensii din România se confruntă cu provocări legate de sustenabilitate și de numărul tot mai redus de contribuabili, astfel de măsuri sunt fără îndoială pași importanți în reformarea procesului și în clarificarea drepturilor pensionarilor.
Pe măsură ce noile reguli vor fi implementate, unii experți anticipează că tot mai mulți români vor fi nevoiți să plătească sume considerabile pentru a-și asigura un stagiu complet de cotizare, în condițiile în care costurile, ca și pentru perioada de vechime, se vor majora. În același timp, această schimbare poate aduce o mai mare precizie în determinarea perioadelor de contribuție, dar și responsabilizare mai mare pentru angajați și angajatori. În final, perspectivele pentru sistemul de pensii rămân strâns legate de modul în care autoritățile vor reuși să gestioneze aceste ajustări și să asigure sustenabilitatea pe termen lung a sistemului.
