Inovație în prevenirea seismelor: un sistem de avertizare la cost redus pentru mediul privat
România, țară cu un istoric vast de cutremure, poate fi aproape de a-și îmbunătăți semnificativ răspunsul în fața acestor dezastre naturale. Ing. Constantin Ionescu, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, anunță un proiect ambițios: dezvoltarea unui sistem de avertizare timpurie pentru seisme, destinat în special companiilor din mediul privat, cu posibilitatea de abonament lunar. Aceasta ar putea reprezenta un pas esențial în reducerea pierderilor și salvarea de vieți, în special pentru cei care lucrează în zone riscante precum depozite, șantiere sau clădiri înalte.
Un sistem accesibil și rapid pentru mediul privat
Potrivit lui Ionescu, sistemul va fi accesibil pentru orice companie sau organizație privată interesată să se protejeze în fața cutremurelor. Costul unui abonament lunar s-ar situa în jurul valorii de patru euro, o sumă accesibilă, mai ales dacă ținem cont de impactul pe care o alertă timpurie îl poate avea asupra protejării angajaților și bunurilor. Campania de implementare, estimată să fie funcțională într-un an, se bazează pe tehnologia modernizată, menită să trimită alerte cu până la 30 de secunde înainte de producerea valului seismic, o perioadă critică pentru luarea măsurilor de siguranță.
„Ce ne propunem? Ca sistemul nostru să le permită acelora care lucrează pe șantiere, în depozite sau în zone industriale ca imediat după alarmarea noastră să-și poată retrage muncitorii care lucrează printre rafturi pe care se află marfă, cum e cazul depozitelor, sau pe acei muncitori care lucrează în zone înalte”, explică Ionescu. Inovația vine într-un moment în care, în ciuda faptului că sistemul național de avertizare funcționează din 2013, răspunsul rapid și precis în mediul privat a rămas o provocare.
Provocări financiare în cercetarea seismică românească
Deși în ultimii ani s-au înregistrat progrese în domeniu, finanțările rămân o problemă majoră. Cercetarea în seismologie, afirmă Ionescu, se bazează în mare măsură pe fonduri proprii, stat și finanțări externe. „Problema noastră principală este finanțarea. Încercăm să obținem tot felul de fonduri, fie de la stat, fie din fonduri europene sau nord-americane, însă este dificil”, subliniază acesta. De exemplu, sistemul de avertizare se află în continuare în faza de cercetare, cu resurse limitate, însă echipa și-a făcut treaba cu fondurile disponibile, dezvoltând o infrastructură solidă.
În ultimii 25 de ani, Institutul de Fizică a Pământului din zona Măgurele a avut o transformare semnificativă. La începutul anilor 2000, doar o stație de măsurare era digitală, iar acum, toate cele 17 stații de cercetare seismică sunt digitalizate și conectate într-o rețea avansată, care include peste 200 de puncte de măsurare și 35 de GPS-uri pentru monitorizarea faliilor de suprafață. Această digitalizare a permis cercetătorilor să obțină rapid informații în orice colț al țării, fiind mai bine pregătiți pentru a înțelege și anticipa activitatea seismică.
Importanța educației și pregătirii populației
Un aspect la fel de critic în gestionarea riscurilor seismice este pregătirea oamenilor. Constantin Ionescu afirmă că, pe lângă îmbunătățirea tehnologică, educația populației în domeniul reacției în caz de cutremur reprezintă un element esențial. „Modelul japonez este unul de urmărit”, spune el, explicând că în Japonia, specialiștii mobilizează în mod constant populația prin întâlniri pe teren, cu mașini speciale și simulări care demonstrează ce trebuie făcut în cazul unui seism.
În ultimul an, institutul său a instruit deja peste șase mii de elevi și studenți, iar astfel de activități se desfășoară și în alte regiuni ale țării. Ionescu subliniază că educația poate reduce umărul de pierderi umane și materiale, mai ales în cazul în care oamenii sunt familiarizați cu măsurile de protecție și reacție.
Predictibilitatea și limita capacităților științifice
Cât despre posibilitatea de a prezice un seism, cercetătorii sunt precauți. Constantin Ionescu afirmă că „nimeni de pe acest pământ nu știe când se va produce următorul cutremur major”. El face referire și la „modelul Mărmureanu”, o teorie elaborată de colega lui Gheorghe Mărmureanu, care sugerează o anumită periodicitate a cutremurelor în funcție de evenimentele din trecut.
„Dacă am avut un cutremur în 1940, am putea crede că următorul va fi în jurul anului 2040. Însă, predictia clară este foarte, foarte dificilă, chiar imposibilă”, recunoaște cercetătorul, reafirmând limita actuală a științei în domeniu. Totuși, continuitatea cercetărilor și modernizarea tehnologiei dau speranțe că România se va putea pregăti mai bine pentru eventualele seisme majore, chiar dacă predicția exactă rămâne departe de realitate.
