Arbitrajul românesc, în colaps: Adrian Porumboiu comentează posibilitatea de a prelua conducerea CCA și motivele din spatele unei renunțări rapide
Fotbalul românesc continuă să fie zguduit de scandaluri și controverse legate de arbitraj, iar ultimele evenimente pun iar în lumină criza sistemului de conduceere a arbitrilor. În ultimele săptămâni, deciziile controversate ale arbitrilor au fost subiectul principal al discuțiilor, iar numele unor figuri de marcă din fotbalul autohton revin în prim-plan ca variante de soluții sau, din contră, ca exemple de eșec. În această atmosferă tensionată, Adrian Porumboiu, fost arbitru FIFA și fost președinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor (CCA), și-a exprimat poziția cu privire la posibilitatea de a deveni șeful instituției, dar și despre viitorul arbitrajului românesc.
Răspunsul direct al lui Porumboiu: „Nu mă va suna nimeni”
Întrebat în direct dacă Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal (FRF), i-ar putea oferi conducerea CCA, Porumboiu a fost ferm în răspunsul său, explicând și motivele pentru care nu are intenția de a accepta o asemenea funcție. „Nu mă va suna. Nu pot să fiu președinte. Am o vârstă când nu mai pot să fiu visător. Nu are nicio logică. N-aș refuza o discuție cu el, dar, un răspuns ferm, nu mă interesează!”, a declarat fostul arbitru, completând că, din punctul său de vedere, o astfel de poziție nu ar fi realistă pentru el în acest moment al vieții și carierei.
Acest răspuns sare în evidență într-un peisaj fotbalistic marcat de nemulțumiri și de un sistem care pare să fie în criză de leadership. În același timp, conștientizarea propriilor limite și a faptului că niciodată nu a fost interesat de o funcție de conducere în condițiile actuale reflectă o poziție pragmatică.
De ce a renunțat Adrian Porumboiu după doar două săptămâni la șefia CCA
Imediat după aceste declarații, Porumboiu a făcut un pas curajos și a scos la lumină motivele pentru care a renunțat, în mod surprinzător, după o perioadă foarte scurtă ca șef al arbitragemului din România. El a povestit că, în timpul mandatului de doar două săptămâni, a fost martor la un incident care i-a schimbat opinia despre sistemul de conducere și despre integritatea arbitragemului autohton.
„Am fost șef la CCA două săptămâni. După un meci cu scandal… Rapid, la Bacău, unde arbitrul Marcel Savaniu, care acum e vicepreședintele CCA, a bușit meciul cum a vrut. La un moment dat, fiind și eu observator la acel joc, l-am chemat la Comisia de Disciplină. L-am întrebat dacă a fost sunat de cineva să arbitreze. Îl sunase președintele FRF. I-am spus că să arbitreze bine, dar să-i bage în mă-sa pe ăia de la Rapid. Și i-a băgat… După aceea, mi-am dat seama că nu pot sta prea mult într-un asemenea mediu. A fost suficient pentru a-mi da seama că, din cauza presiunilor și a influenței, sistemul arbitral românesc nu poate fi reformat de către mine.”
Această experiență, zguduitoare pentru orice om conștient de integritatea sportului, a fost și motivul pentru care, după doar două săptămâni, Porumboiu s-a retras din funcție. Gestul său a exprimat o deziluzie profundă față de corupția și influențele externe care par să distrugă orice speranță de reabilitare a arbitrajului în țară.
Viitor sumbru pentru arbitrajul românesc și dezamăgirea fostului arbitru
În încheiere, Adrian Porumboiu a lăsat o opinie dură despre viitorul arbitrajului din România, lângă faptul că a spus clar că nu regretă faptul că a plecat după scurta sa ascensiune la conducerea arbitrilor. „Arbitrajul românesc nu a fost unul de râs, să spun așa. Au fost și oameni integri, nu mulți, dar au fost. Îmi pare rău că nu este niciunul să devină șef la CCA. Când am spus că nu este niciunul să îl înlocuiască pe Vassaras… îmi mențin părerea”, a declarat acesta pentru FANATIK.
De fapt, această perspectivă pesimistă reflectă o realitate dură: în condițiile în care cei care ar putea aduce schimbare par lipsiți de îndreptățire sau de voință, sistemul arbitral din România pare condamnat să rămână în criză. În timp ce nume grele din fotbal, precum Kyros Vassaras, încă conduc arbitrajul, această custodie a poziției nu se poate dovedi a fi suficient pentru a ridica arbitrajul românesc de la nivelul de scandal și corupție.
Poate că, în viitor, odată cu premisele actuale, schimbarea va veni doar din exterior sau dintr-un alt tip de lideri, care să aibă curajul să repare ceea ce a fost distrus. Până atunci, fotbalul românesc se va lupta cu vechile umbre și cu fracturile sistemului de arbitraj, în speranța unor vremuri mai bune, deși realitatea pare să contrazică aceste aspirații.
