O plantă din Brazilia, cu potențial în lupta împotriva poluării cu microplastice
O cercetare recentă arată că o plantă comună din Brazilia ar putea fi o soluție pentru eliminarea microplasticelor din apă. Studiul, realizat la Institutul de Știință și Tehnologie al Universității de Stat din São Paulo (ICT-UNESP) din São Jose dos Campos, Brazilia, evidențiază capacitatea plantei Moringa oleifera, cunoscută și sub numele de moringa sau salcâm alb, de a atrage și elimina aceste particule. Descoperirile au fost publicate în revista ACS Omega.
nn
Planta, originară din India și bine adaptată zonelor tropicale, este utilizată în numeroase moduri, inclusiv ca aliment, datorită frunzelor și semințelor sale bogate în nutrienți. De mai mulți ani, oamenii de știință investighează și potențialul semințelor în tratarea apei.
Un extract din semințe, cheia succesului?
Gabrielle Batista, autoarea principală a studiului, a constatat că extractul salin obținut din semințele de moringa are performanțe similare cu sulfatul de aluminiu, un produs chimic folosit în mod tradițional în stațiile de tratare a apei pentru coagularea particulelor contaminate. „În ape mai alcaline, rezultatele au fost chiar mai bune decât în cazul produsului chimic”, a explicat Batista. Cercetarea a fost efectuată în cadrul programului de master în Inginerie Civilă și de Mediu (PPGECA), la Facultatea de Inginerie din Bauru (FEB), parte a UNESP.
nn
Procesul implică filtrarea în linie, unde apa este supusă coagulării, care destabilizează particulele, urmată de filtrarea prin nisip. Coagularea este esențială deoarece poluanții, inclusiv microplasticele, au sarcină electrică negativă la suprafață, respingându-se între ei și față de particulele de nisip. Coagulanții, precum extractul salin din semințe de moringa, neutralizează această sarcină, permițând particulelor să se aglomereze și să fie îndepărtate prin filtrare. Studiul a fost coordonat de profesorul Adriano Gonçalves dos Reis, de la ICT-UNESP și PPGECA.
nn
„Singurul dezavantaj identificat până acum în cazul sulfatului de aluminiu este creșterea cantității de materie organică dizolvată, a cărei eliminare poate ridica costurile procesului. Totuși, la scară mică, cum ar fi în gospodării rurale sau comunități mici, metoda poate fi aplicată eficient și la costuri reduse”, a precizat Reis.
Testarea și rezultatele obținute
Echipa de cercetare a testat extractul de semințe de moringa pe apă contaminată cu policlorură de vinil (PVC), un tip de microplastic considerat periculos pentru sănătatea umană. Pentru a simula condițiile naturale, materialul PVC a fost supus unei îmbătrâniri artificiale cu radiații ultraviolete. Apa contaminată a fost apoi tratată prin coagulare și filtrare folosind un dispozitiv de tip Jar Test, care reproduce la scară mică procesele din stațiile de tratare.
nn
Numărul particulelor de microplastic înainte și după tratament a fost analizat prin microscopie electronică de baleiaj (SEM). Dimensiunea aglomerărilor formate a fost măsurată cu ajutorul unei camere de mare viteză și al unui fascicul laser. Rezultatele au arătat că nu există diferențe semnificative între metode în ceea ce privește eficiența îndepărtării particulelor.
nn
În prezent, echipa testează extractul de semințe de moringa folosind apă colectată direct din râul Paraiba do Sul, care alimentează orașul São Jose dos Campos. Experimentele de până acum indică rezultate foarte bune în tratarea apei naturale.
nn
Profesorul Reis a subliniat preocupările legate de utilizarea coagulanților pe bază de aluminiu și fier, care nu sunt biodegradabili și pot lăsa reziduuri toxice. În prezent, se caută alternative sustenabile pentru tratarea apei, iar cercetările cu Moringa oleifera reprezintă un pas important în această direcție.
