Pasajul Pipera, o arteră esențială în traficul din zona de nord a Capitalei, se află într-o situație critică. De peste șapte ani, structura acestui pod, construit peste calea ferată București-Constanța, suferă de deficiențe majore care pot pune în pericol viața miilor de șoferi care tranzitează zilnic această zonă. La situația critică, se ajunsese din cauza lipsei de întreținere și a problemelor de proiectare, iar acum pasajul a ajuns să fie, practic, o bombă cu ceas.
Stare de degradare extremă și riscuri pentru traficul rutier
Imaginile recent surprinse arată un peisaj dezolant: șanțuri adânci în asfalt, șuruburi și bucăți de metal care ies vizibil din rosturile de dilatație ale pasarelei, elemente componente ale mecanismului care permite podului să se miște și să suporte variațiile termice. Aceste rosturi, inițial proiectate pentru a adapta structura la mișcările de dilatare cauzate de temperaturi extreme, acum au devenit cele mai periculoase zone ale podului. Reconstrucția acestor elemente, dacă nu va fi realizată urgent, riscă să provoace accidente grave, mai ales în condiții de temperaturi extreme.
„Rosturile de dilatație de pe Pasajul Pipera, una dintre cele mai circulate artere ale Capitalei, au ajuns un adevărat pericol public. Oricând se poate întâmpla un accident grav. În mod normal, Primăria Municipiului București sau Primăria Sectorului 2 București ar trebui să ia măsuri urgente, iar Poliția Română ar trebui să amendeze zilnic administratorul drumului până îl repară. Evident că situația nu e semnalizată în niciun fel”, a transmis, pe rețelele de socializare, un jurnalist de la Pro TV.
Pierde timpul disputa administrativă
Degradarea pasajului nu s-a produs peste noapte. În ultimii ani, situația a devenit tot mai critică, dar responsabilitatea a fost tot mai greu de clarificat. În fapt, problema a devenit un adevărat scandal administrativ între Primăria Capitalei și Primăria Sectorului 2, fiecare încercând să își refuze responsabilitatea pentru întreținerea și reparațiile necesare. Construcția a rămas fără intervenții, din motive birocratice, iar obiectivul nu figurează clar în evidențele vreunei administrații.
Reprezentanții Primăriei Capitalei susțin în mod repetat că nu se află în administrarea lor, în timp ce oficialii Primăriei Sectorului 2 afirmă că predarea ar fi avut loc imediat după finalizarea construcției. În plus, arhitectul-șef al Primăriei Voluntari a declarat recent că pasajul se află sub tutelă primăriei capitalei. În timp ce disputele s-au tot acuzat reciproc, starea pasarelei s-a degradat rapid, punând în pericol nu doar traficul, ci și viața celor care tranzitează zona.
Costuri umflate și probleme de proiectare
Istoria pasajului Pipera începe cu probleme de proiectare și execuție. În 2005, lucrările au fost demarate, însă abia doi ani mai târziu au început descoperiri de cabluri și utilități vechi, neprevăzute în proiect. Aceste vicii de proiectare au dus la creșterea semnificativă a costurilor și întârzierea lucrărilor. În plus, constructorii, sub coordonarea Primăriei Voluntari, au executat infrastructura rutieră fără a obține toate aprobările necesare, iar problema a fost agravată de faptul că lucrările feroviare din zonă nu au fost reabilitate conform planului inițial.
CFR S.A. a reclamat lipsa avizelor și a fondurilor pentru reproiectarea lucrărilor feroviare. Acest lucru a dus la blocarea unor stâlpi ai rețelei electrice feroviare sub pasaj, iar trenurile au fost deviate temporar pentru a putea muta elementele de susținere ale infrastructurii de înaltă tensiune. O serie de proiecte suprapuse și lipsa unui plan clar de întreținere au culminat cu situația critică de astăzi, unde pasajul poate deveni un punct de tragedie.
Situația pasarelei Pipera a devenit astfel un simbol al gestionării defectuoase a infrastructurii în București, dar și o problemă urgentă pentru autoritățe. În timp ce discuțiile privind responsabilitatea continuă, intervențiile concrete lipsesc, lăsând mii de șoferi expuși riscului în fiecare zi. Ultimele evoluții indică posibilitatea ca, în urma presiunilor sociale și politice, să se impună măsuri de reparație urgente, dar timpul rămâne o componentă critică. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor acționa înainte ca o tragedie să devină inevitabilă.
Sursa: Buletin.de
