Donald Trump, sub presiunea economică crescândă, pare să-și piardă din avânt în negocierile cu Iranul, după ce a început săptămâna cu amenințări puternice. Inflația ridicată și prețul record al benzinei, alături de scăderea încrederii consumatorilor, pun presiune pe fostul președinte, în timp ce se apropie alegerile din noiembrie în Statele Unite.
Schimbarea de ton a lui Trump și impactul economic
La începutul săptămânii, Trump a sugerat posibile crime de război și chiar distrugerea unei întregi civilizații dacă Iranul nu-i va satisface pretențiile. Finalul este însă marcat de pierderea aparentă a avantajului în negocieri, lipsa de idei și o dorință crescută de a găsi o soluție. Vestea economică de vineri a fost deosebit de sumbră pentru Trump, punând sub semnul întrebării capacitatea sa de a continua războiul și de a negocia dur cu Iranul.
Șocul petrolier generat de blocajul din Strâmtoarea Hormuz a împins inflația cu 0,9% doar în martie, cea mai mare creștere lunară din ultimii patru ani. Inflația anualizată este acum de 3,3%, cea mai ridicată rată de când Trump a fost președinte. Prețul benzinei a crescut cu 21,2% în martie, un record. În plus, Indicele de sentiment al consumatorilor de la Universitatea din Michigan, o măsură a încrederii americanilor în economie, a atins un minim istoric, începând cu 1952. Potrivit analiștilor, șocul petrolier va menține inflația ridicată în următoarele luni, chiar dacă războiul se va încheia rapid și Strâmtoarea Hormuz va fi redeschisă.
Cearta pe termenii încetării focului
Anunțul încetării focului de marți a generat dezbateri aprinse cu privire la faptul dacă Trump a dat înapoi sau nu. El fixase un termen limită pentru ca Iranul să accepte un acord și să redeschidă strâmtoarea; altfel, urma să atace infrastructura iraniană. Se pare însă că încetarea focului a fost convocată în grabă pentru a evita materializarea promisiunii.
Părțile nu par să fie de acord nici măcar asupra termenilor încetării focului. Au oferit versiuni foarte diferite ale evenimentelor. Acestea includ planul iranian în 10 puncte, dacă Iranul va primi controlul temporar al strâmtorii și dacă Israelul va opri atacurile asupra Hezbollah în Liban, ca parte a acordului. Mai mult, apar semnale că Trump și echipa sa sunt mai nerăbdători să încheie un acord decât Iranul, fiind dispuși să ofere Iranului mai multă libertate de mișcare în legătură cu probleme majore, în timp ce oficialii de la Teheran amenință repetat că vor abandona negocierile.
Presiuni în creștere și viitorul negocierilor
Administrația Trump s-a străduit să minimalizeze problema atacurilor continue ale Israelului la adresa Hezbollah în Liban. Vicepreședintele JD Vance a sugerat că disputa a fost doar o „neînțelegere”. Trump însuși a făcut apel direct la prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu pentru a aplana lucrurile. În ciuda acestor obstacole, administrația Trump a adoptat un ton mai îngăduitor.
Unii experți sunt de părere că Iranul are bune motive strategice să reziste. În timp ce Iranul a suferit militar, capacitatea sa de a închide Strâmtoarea Hormuz îi conferă un avantaj economic. În contextul actual, Trump pare a fi mai presat să ajungă la o înțelegere, având în vedere impactul economic negativ și preocupările republicanilor cu privire la alegerile din noiembrie. Oficiali americani urmează să se întâlnească în Pakistan pentru negocieri, dar amenințările lui Trump nu au reușit să-i ofere pârghia dorită.
