Hilarele schimbări din lumea educației și preocupările privind impactul tehnologiei asupra dezvoltării cognitive a tinerilor au fost recent puse în lumină de unogru cercetători și oficiali europeni. În ultimii ani, numărul studiilor și rapoartelor care indică o stagnare sau chiar o inversare a progresului intelectual la copii a crescut semnificativ, adesea legându-se de utilizarea excesivă a tehnologiei digitale și a rețelelor sociale în școli și în afara lor. În contextul global, Danemarca și alte țări nordice iau în serios această tendință și explorează soluții concrete pentru a contracara această criză aparent silentă.
### La rădăcina problemelor: scăderea performanței cognitive și influența tehnologiei
De la începutul secolului al XXI-lea, s-au observat semne clare de stagnare a coeficientului de inteligență la nivel global. Efectul Flynn, odinioară susținător al faptului că, în medie, tinerii devin mai inteligenți de generație în generație, pare a fi încetat sau chiar a devenit invers în anumite regiuni. În Scandinavia, cercetările arată că performanțele cognitive ale tinerilor, măsurate prin teste internaționale, nu doar că nu cresc, ci au înregistrat perioade de declin, un fenomen cunoscut sub numele de „reverse Flynn effect”.
În același context, indicatorii oficiali arată că, în timp ce pandemia și inegalitățile sociale au influențat rezultatele școlare, distragerea digitală rămâne un factor constatat constant. Potrivit datelor OECD, utilizarea excesivă a dispozitivelor în timpul orelor, mai ales pentru activități recreaționale, afectează direct acuratețea concentrării și performanțele școlare. Se subliniază faptul că tehnologia nu e un bloc monolitic, ci poate avea efecte diferite în funcție de scop, doză și control.
### Modelul danez: un exemplu de reformă bazată pe experiență
Unii dintre cei mai avansați în abordarea acestor probleme sunt danezii, care au făcut un salt curajos de la strategia „digital first” la o reevaluare a rolului tehnologiei în școală. În ultimele ferme, mai ales începând cu 2025, au fost implementate politici stricte privind utilizarea telefoanelor mobile în școli, cu unele unități prohibit complet, elevii fiind obligați să lase device-urile într-un seif la începutul zilei pentru a preveni distragerea constantă.
Aceste măsuri nu sunt doar o reacție la dificultățile de concentrare, ci și o reacție la problemele sociale generate de socializarea fragmentată în timp ce elevii sunt distrași de notificările și aplicațiile preferate. În plus, în cadrul unor proiecte pilota și în parlament, s-a adoptat ideea de a introduce școli „fără telefon”, începând cu anul școlar 2026/2027, cu reguli clare pentru utilizarea echipamentelor digitale în procesul didactic.
Guvernul danez anunțase deja, în noiembrie 2025, interzicerea rețelelor sociale pentru copii sub 15 ani, cu excepții pentru cei din categoria 13-14 ani, părinții fiind implicați în decizii de acordare a permisiunii. În timp ce discuțiile în România se concentrează tot mai mult pe limitarea accesului minorilor la platforme digitale, exemplul danez demonstrează că schimbarea poate fi realizabilă cu reguli clare și implicarea comună a părinților, școlii și autorităților.
### Cum să nu rămânem doar cu panică
Pentru adulți, părinți sau cadre didactice, primul pas este să privim această problemă cu realistic. Nu trebuie să demonizăm ecranele, ci să înțelegem că soluția nu constă în eliminarea totală a digitalului, ci în control, dozare și context. Înlocuirea momentelor de distragere digitală cu perioade dedicate lecturii pe hârtie, cu mese libere de gadgeturi sau cu activități care nu implică notificări poate ajuta la redobândirea concentrării și la fortificarea aptitudinii de a sta cu un text complicat sau un subiect dificil.
La nivelul comunităților școlare, se impune un rebrand al regulilor privind utilizarea tehnologiei, astfel încât acestea să fie clar definite, aplicabile și incluse în cultura educațională. De la depozitarea telefonelor până la crearea unor perioade fără ecrane în timpul zilei, fiecare măsură trebuie să fie gândită astfel încât tehnologia să fie un aliat, nu un dușman.
Danemarca pare să pună în practică o idee simplă, dar dificil de implementat: învățământul trebuie să fie un spațiu de concentrare și conexiune reală, nu un teren fertil pentru distragere și superficialitate. Într-un secol care pune valoare pe atenție ca resursă rară, școala trebuie să își revizuiască, mai mult ca niciodată, prioritățile. Și, dacă aceste tendințe continuă, poate că vom învăța nu doar să trăim cu tehnologia, ci și să o dominăm, pentru binele generațiilor viitoare.
