Mojtaba Khamenei, fiul fostului lider suprem al Iranului, Ali Khamenei, a fost anunțat marți seară de către publicația de opoziție Iran Internațional drept noul lider al țării. Alegerea sa survine într-un context extrem de tensionat, după ce sediul Adunării Experților a fost distrus de un bombardament israelian, iar procesul s-a desfășurat online, semn că regimul iranian trece printr-o perioadă de criză profundă.
Cine este Mojtaba Khamenei și ce poziție ocupă în regimul iranian?
Mojtaba Khamenei, în vârstă de 57 de ani, a fost considerat mult timp o figură influentă din umbră, dar fără funcții oficiale. Potrivit unor surse din cercurile apropiate de regim, el ar fi fost un apropiat al forțelor paramilitare, în special al gardienilor revoluției, și a avut o contribuție semnificativă în domenii strategice precum securitatea internă și politica externă. Departamentul Trezoreriei din SUA a impus sancțiuni în 2019 împotriva sa, acuzându-l că reprezintă un simbol al influenței tatălui său și că ar fi jucat un rol de lider de facto în Iran.
De asemenea, Mojtaba Khamenei era asociat cu conducerea forțelor Basij, unitate paramilitară cunoscută pentru represiunea opoziției interne. Publicația Iran International a ilustrat recent că el controlează de facto aceste forțe, fiind implicat în acțiuni de reprimare și în promovarea ambițiilor regionale ale Iranului. În plus, o serie de documente interne au indicat că în cadrul unor întâlniri tensionate între comandanți IRGC și clerici, rolul său a fost adesea apărat ca un expert în domeniul militar, chiar dacă nu deținea o funcție oficială.
Controverse și acuzații privind influența sa politică
Alegerea sa ca succesor a stârnit controverse atât în interiorul Iranului, cât și în comunitatea internațională. Deși el însuși a respins ideea de monarhie ereditară, mulți analizează această decizie ca fiind o excepție în contextul în care în atac au fost uciși inclusiv potențiali succesori ai liderului suprem. În plus, războiul actual a accentuat criza de leadership, iar alegerea lui Mojtaba pare mai mult o soluție de criză decât o successionare firescă.
Alte critici sunt legate de influența exercitată în culise și de rolul său în politică internațională. Conform unor analize, Mojtaba ar fi fost un actor important în sprijinirea candidatului Mahmoud Ahmadinejad în alegerile din 2005 și 2009, chiar dacă aceste alegeri au fost marcate de acuzații de fraudă și proteste masive. În 2009, el ar fi avut un impact decisiv asupra deciziei tatălui său de a retrage sprijinul pentru un alt potential succesor, iar protestatarii împotriva rezultatelor electoralelor scandau „Moarte lui Mojtaba”, ca semn de respingere a influenței sale.
Reacțiile autorităților și semnificația alegerii
Deși oficialii iranieni nu au confirmat public numirea, sursele occidentale și de opoziție indică clar faptul că Mojtaba Khamenei a fost anunțat lider suprem. Analistii internaționali consideră această schimbare un semn al instabilității din regimul controlat de Clanul Khamenei, mai ales după ce sediul Adunării Experților a fost vizat de o operațiune israeliană.
Susținătorii săi îl percep ca pe un lider cu o viziune fermă și un sprijin consolidat din partea forțelor militare. În același timp, criticii vorbesc despre un lider de facto, fără legitimitate formală, dar cu o influență care depășește pozițiile oficiale. În vârf, locul unui lider formal, confuzia și incertitudinea domină discursul public, în timp ce statul pare să fie condus de o triadă de lideri influenți, dar discreți.
Implicațiile pentru viitorul Iranului
Această alegere, considerată neobișnuită și controversată, indică o schimbare de strategie pentru regimul iranian, în contextul unei crize imediate și al războiului în Ucraina și Orientul Mijlociu. La nivel internațional, oamenii de specialitate urmăresc cu atenție evoluțiile, temându-se de o accentuare a conflictelor regionale și de escaladarea tensiunilor cu Occidentul.
Mojtaba Khamenei, fiind perceput ca un radical anti-occidental, ar putea intensifica politica de suspendare a negocierilor și de provocare a statelor adverse. În tot acest peisaj plin de necunoscute, orașele iraniene rămân marcate de tensiuni și proteste, puse în special pe seama lipsurilor, dar și a noii dinamică de putere de la vârful statului.
