Gaura de 6,8 miliarde de lei în bugetele publice și recunoașterea neputinței unui sistem de control
În ultimii șapte ani, instituțiile statului român au identificat o gaură de aproape 7 miliarde de lei în bugetele companiilor de stat și ale autorităților publice, însă măsura concretă a recuperării acestor sume a fost aproape inexistentă. Impactul acestor deficiențe administrative, coroborat cu rezultatele modeste ale Curții de Conturi, ridică semne de întrebare asupra eficienței și transparenței sistemului de control al banului public din România.
Dezastrul contabil și sumarele rezultatelor din controlul financiar
Introdus în 2018, sistemul de control exercitat de Curtea de Conturi a României a reconfirmat o performanță șocantă: în șase ani, instituția a reușit să recupereze doar șase milioane de lei din suma de 6,8 miliarde identificate ca fiind pierdute sau estimate ca fiind împrăștiate prin managementul defectuos al companiilor de stat și autorităților locale. Această cifră anemică, de 0,09% din suma totală, denotă o eșuare nejustificată a eforturilor de recuperare și un mecanism birocratic care, în esență, pare să producă mai multe hârtii decât efecte concrete.
Auditorii au transmis în această perioadă 529 de sesizări penale către parchete, însă răspunsul sistemului judiciar a fost aproape nul. Majoritatea cazurilor au fost clasate, iar în prezent, doar o mică parte dintre cauze s-au materializat în procese și sentințe; mai exact, odată ajunse în instanță, doar 12 dosare se află pe rol, în timp ce alte 170 sunt încă într-un stadiu incert. Anularea sau pierderea a aproape 50 de dosare în hățișul birocrației a confirmat, pe fond, incapacitatea sistemului de a urmări și sancționa eficient fraudele sau gestionarea defectuoasă a fondurilor publice.
Disfuncționalități majore în anumite zone ale țării: cazul Sectorului 1 din Capitală
Unul dintre cele mai grave cazuri de nefuncționare a mecanismelor de control a fost dezvăluit recent în București. În Sectorul 1, cele 49 de sesizări emise de Curtea de Conturi au dispărut pur și simplu din evidențele parchetelor, deși datele de înregistrare sunt clare și documentează ulterior diferite nereguli. În baza acestor sesizări, au fost identificate deficiențe majore în activitatea Societății de Administrare a Participațiilor Statului în Energie (SAPE), cu un prejudiciu estimat la circa 3,3 miliarde de lei pe baza controalelor din 2012 și 2013.
Cu toate acestea, Parchetul Sectorului 1 și-a exprimat neputința de a localiza aceste dosare, iar Curtea de Conturi a refuzat să pună la dispoziția publicului rapoartele de control, perpetuând un mister aproape complet în jurul dispariției unor sume colosale. În context, apar întrebări fundamentale despre transparența și responsabilitatea factorilor implicați în protejarea banului public.
Concluzii și perspective viitoare
Situația actuală scoate în evidență o criză de domeniu în inspecția financiară și în sistemul judiciar, care nu reușește să combată cu adevărat banii pierduți sau furați din resursele publice. În timp ce sumele decontate și pierdute se măsoară în miliarde, pacea birocratică și lipsa de acțiune concretă contribuie la perpetuarea unui scandal al ineficienței.
Deși autoritățile și-au asumat angajamentul de a întări mecanismele de control și de a asigura trasabilitatea fondurilor, progresele despre care se vorbește sunt slab vizibile. În contextul în care multe dosare importante rămân fără urmări judiciare și în care dispariția dosarelor riscă să devină o practică, există riscul ca aceste deficiențe să devină un nou obstacle în lupta împotriva corupției și gestionării iresponsabile a banilor publici. Actuala stare de fapt pune întrebări despre voința reală a sistemului românesc de a se reformă și despre posibilitatea unui recul în gestionarea banului public în următorii ani.
