ChatGPT și alte unelte AI, precum Gemini, devin repede parte integrantă a rutinei zilnice a elevilor, schimbând fundamental modul în care aceștia abordează temele pentru acasă. În multe clase, dialogul nu mai începe cu întrebarea clasică „ai înțeles lecția?”, ci cu „ai întrebat AI-ul?” Această realitate, departe de a fi o simplă tendință, reflectă o schimbare de paradigmă în educație. În timp ce pentru unii elevi aceste tehnologii devin adevărate instrumente de accesibilizare a învățării, alții îngrijorează riscul pierderii abilităților de gândire critică și autonomie.
### AI-ul ca mediatizator și un “meditator” la un click distanță
Pentru elevi, avantajul major al inteligenței artificiale constă în disponibilitate. Profesorul, de cele mai multe ori, nu e aproape de elevul care se pregătește pentru un test seara, în condițiile în care dificultățile în reluarea lecției sau în înțelegerea unui concept pot aparea târziu, în liniștea casei. În aceste momente, chatboturile devin un fel de coleg de meditații virtual, capabil să reformuleze explicațiile, să ofere exemple și să sprijine structura studiului. În modul „bun”, AI-ul devine un adevărat partener în învățare, ajutând elevul să înțeleagă, să analizeze și să aprofundeze materia.
Pe lângă asta, aceste unelte fac explicațiile mai accesibile, eliminând bariera de timp sau de resurse. În trecut, pentru a obține meditații, pentru a găsi răspunsuri detaliate sau pentru a cere ajutor părintelui, era nevoie de timp, răbdare și resurse financiare. Acum, un chat la îndemâna elevului poate clarifica un concept complicat în câteva secunde, devenind un sprijin indispensabil pentru curioși și pentru cei cu dificultăți reale în învățare. Folosit cu cap, AI-ul nu doar sprijină în învățare, ci și stimulează interesul pentru aprofundare, exersare, și chiar simularea de conversații într-o limbă străină, crescând astfel șansele unui într-adevăr proces de învățare.
### Riscul scurtăturilor și impactul asupra gândirii critice
Totuși, pe măsură ce aceste tehnologii devin tot mai accesate, apar și semne de alarmă. Când elevii încep să folosească inteligența artificială pentru a genera integral temele, fără a le verifica sau înțelege, se nasc probleme. În loc să-și dezvolte abilități de analiză, argumentare și rezolvare critică de probleme, aceștia devin tot mai dependenți de rezultatul automat, uitând să-și creeze propriile opinii sau să-și organizeze singuri ideile.
Unii profesori observă déjà clar diferența de ton și stil între lucrările originale și cele generate de AI, mai ales în cazul textelor foarte improbabil de a fi fost scrise de elev. Un eseu impecabil, cu argumente generice și formulare exagerat de formale, poate fi un semn de verificat manual sau digital pentru o posibilă intervenție a unei surse automate. În această situație, ruptura dintre „vocea” elevului și cea a textului scris pe hârtie devine evidentă și nu doar o problemă de notare, ci un semnal clar al lipsei procesului de învățare.
### Cercetări care reclamă reducerea efortului cognitiv
Ştiința se ocupă deja de a înțelege impactul acestor tendințe. O cercetare atribuită MIT Media Lab a atras atenția asupra faptului că utilizarea chatboților în procesul de scriere scade considerabil efortul cerebral depus de elevi. Participanții implicați în diferite task-uri, precum redactarea unor eseuri, au arătat o implicare mai redusă a creierului, iar pe măsură ce sesiunea avansa, tendința de a delega complet gândirea devenea tot mai accentuată. Stresul de memorare și de construire a ideilor era astfel redus, însă rezultatele sunt dubioase, deoarece după anumite sesiuni, elevii aveau dificultăți în a reaminti și a reconstrui singuri informațiile.
Aceste descoperiri ridică întrebări importante despre rolul AI-ului în procesul educațional. În timp ce unele studii semnalează vacuarea anumitor funcții cognitive din cauza utilizării excesive, altele subliniază dependenta de modul în care aceste tehnologii sunt folosite de elevi: ca support pentru învățare, nu ca înlocuitor al gândirii.
### Cum putem integra AI-ul în procesul educațional fără să-i pierdem rostul
În loc să alertăm și să blocăm accesul la aceste tehnologii, o strategie mai eficientă pare a fi utilizarea lor în mod conștient și cu reguli clare. Elevii pot învăța să folosească AI-ul pentru a-și verifica spațiile de învățare, pentru a cere explicații detaliate, pentru a-și construi rezumate sau pentru a compara idei. Cheia? În primul rând, să le ceară să lucreze mai întâi singuri, înainte de a se consulta cu un chatbot, și apoi să folosească indicii și întrebări pentru a-și verifica răspunsurile. Așa, inteligența artificială devine un instrument de feedback și nu un substitut al efortului personal.
Pentru cadrele didactice și părinți, această realitate solicită o schimbare de paradigmă: de la evaluări care se bazează exclusiv pe rezultate finale, spre cele care surclasează evidența muncii personale. În aceste condiții, AI-ul poate fi păstrat ca aliat, dar nu și ca înlocuitor al procesului de gândire. La urma urmei, nu tehnologia e problema, ci modul în care alegem să o integrăm în sistemul nostru educațional, pentru a forma nu doar elevi informați, ci și gânditori critici și autonomi.
