Marșul Memoriei Martirilor Închisorilor Comuniste, un eveniment anual dedicat comemorării victimelor regimului comunist din România, va avea loc luni, 9 martie. Organizatorii, Asociația NEAMUNIT și pagina de socializare „Sfinții Închisorilor”, reafirmă în acest an angajamentul lor de a omagia imensa suferință a celor aproximativ două milioane de români care au trecut prin mâna regimului opresiv între 1944 și 1989. Evenimentul nu doar că marchează Ziua Deținuților Politici Anticomuniști, ci servește și ca o remarcare a respectului profund pentru memoria celor uciși, torturați sau deportați în acea perioadă întunecată a istoriei noastre.
Un marș al tăcerii și respectului
Ceremonia începe la ora 19:00, când participanții sunt invitați să se adune la Arcul de Triumf din București. De acolo, aceștia vor porni într-un marș tăcut, un simbol al solidarității și al respectului față de martirii închisorilor comuniste, către Monumentul „Aripile”, situat în Piața Presei Libere. Acest loc, cunoscut pentru simbolistica sa legată de rezistență și libertate, devine, în acea seară, scena unei manifestări de aducere aminte și de commemorare a celor care au suferit în numele unei țări libere.
La finalul acestei plimbări solemne, participanții vor depune flori, vor aprinde lumânări și vor citi o listă simbolică a principalelor locuri de detenție din perioada comunistă. Momentul de reculegere, urmat de scurte mesaje din partea organizatorilor, are menirea de a păstra vie amintirea celor care și-au pierdut viața în lagăre, închisori sau deportări.
O manifestare fără partea politică, doar cu recunoștință
Organizatorii subliniază caracterul apolitic și comemorativ al evenimentului, menționând că acesta are drept scop onorarea celor în memoria cărora se desfășoară. În mesajul lor, aceștia declară: „Așa cum a fost din primul an, Marșul Memoriei este un marș al tăcerii, unde este recomandat să arătăm decență, respect și bună-cuviință, întru amintirea LOR.” De la înființarea sa în 2017, această manifestare a adunat constant oameni din toate categoriile sociale, doritori să își exprime respectul față de martirii comunismului.
Contextul istoric face ca denumirea și semnificația evenimentului să fie cu atât mai relevante. În perioada comunistă, sute de mii de oameni au suferit în mod direct în concesiile regimului. Potrivit datelor citate de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, peste două milioane de români au trecut prin sistemul represiv, iar multe dintre atrocitățile petrecute în fața ochilor întregii lumi rămân astăzi învăluite în mister, unele din ele fiind încă protejate de legea dreptului de autor sau de secretul instituțiilor.
O zi a reflecției, fără politică
Evenimentul nu are niciun caracter electoral sau politic, ci doar unul de memorie și recunoștință. Organizatorii continuă să sublinieze importanta păstrării acestei tradiții, în contextul în care steagul libertății și al respectului pentru martiri trebuie să fie purtat cu demnitate. Participanții sunt îndemnați să vină cu flori și candele și să poarte ținute de culoare închisă, ca semn de omagiu și sobrietate.
Recitărea acestor momente devine o expresie a solidarității și a respectului pentru acei oameni care și-au pierdut viața în condiții inumane, adesea pentru simplul fapt că au avut curajul să își revendice dreptul la libertate. În acest context, organizatorii reamintesc că „Marșul Memoriei a fost, este și va fi întotdeauna o manifestare comemorativă, și una apolitică, așa cum sunt și Asociația NEAMUNIT și Pagina Sfinții Închisorilor, care îl organizează din anul 2017.”
Doar câteva luni înainte de această comemorare, la nivel național se înregistrează și apariția de noi inițiative pentru conservarea memoriei istorice, precum descoperiri arheologice protejate de lege, sau proiecte de restaurare a unor vestigii, precum cele de la Piața Unirii. În același timp, dezbaterile continuă în societate despre modul în care trebuie păstrată și transmisă acestele lecții ale istoriei, astfel încât povestea martirilor să nu fie uitată niciodată.
Pe măsură ce apropierea zilei de comemorare devine tot mai concretă, temerile legate de indiferență sau de uitare persistă, dar speranța rămâne vie: memoria martirilor închisorilor comuniste din România va fi păstrată cu respect și demnitate, pentru ca generațiile viitoare să cunoască adevărul și să se angajeze în a construi o societate mai dreaptă.
