Conform Descopera: Lukașenko, prins între loialitate față de Putin și o marjă de manevră redusă
Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, se confruntă cu o dependență crescândă de Vladimir Putin, în special după protestele masive din 2020. Cu toate acestea, liderul de la Minsk încearcă să-și păstreze o anumită autonomie, o strategie vizibilă și prin evitarea implicării directe a armatei belaruse în conflictul din Ucraina.
Anais Marin, specialistă în Europa de Est și fost raportor special al ONU pentru drepturile omului în Belarus, descrie relația Minsk-Moscova ca fiind una în care Lukașenko a încercat, ani la rând, să utilizeze chiar și o apropiere de Occident ca instrument de negociere cu Rusia. Până în 2020, liderul belarus obișnuia să amenințe Moscova cu o normalizare a relațiilor cu Uniunea Europeană pentru a obține concesii economice sau politice.
Marin a denumit această tactică „dictaplomacy”, o diplomație specifică unui lider autoritar care, în esență, nu avea multe de oferit în afară de loialitatea sa condiționată. „Lukașenko a folosit amenințarea normalizării relațiilor cu Occidentul în primul rând pentru a șantaja Rusia”, a explicat Marin în interviul acordat EUobserver, precizând că această strategie a funcționat în mare măsură până în 2020.
2020, un punct de cotitură pentru relația Minsk-Moscova
Momentul de cotitură a fost scrutinul prezidențial din august 2020 și reprimarea violentă a protestelor masive care au urmat. Contestarea rezultatului alegerilor și acțiunile regimului au izolat Belarusul de Occident, plasându-l pe Lukașenko într-o poziție de dependență sporită față de Kremlin. „După proteste, a rămas singur și a devenit complet dependent de Putin”, afirmă Marin.
În opinia expertului, după 2020, Kremlinul a demonstrat clar cine deține poziția dominantă în relația dintre cele două regimuri. Moscova se temea, totodată, că o eventuală revoluție reușită în Belarus ar putea inspira proteste și pe teritoriul rus. Marin amintește că, după ce mai mulți jurnaliști ai televiziunii de stat din Belarus și-au dat demisia în timpul represiunii din 2020, Moscova a intervenit, trimițând angajați ai televiziunii de stat ruse la Minsk pentru a asigura continuarea emisiunilor. „Toate canalele către Occident au fost tăiate, iar pentru Lukașenko a mai rămas o singură persoană pe care să o poată suna: Putin”, subliniază politologul.
Poziționarea actuală a Belarusului în conflictul din Ucraina
Belarus a permis Rusiei să-și folosească teritoriul pentru invazia pe scară largă a Ucrainei din februarie 2022, inclusiv pentru ofensiva inițială către Kiev. De asemenea, Minskul a autorizat desfășurarea armelor nucleare rusești pe teritoriul belarus. Cu toate acestea, Lukașenko a evitat până acum să trimită trupele belaruse în luptă. În mai 2026, el a reiterat că Belarus nu va intra în conflict decât dacă teritoriul său este atacat, deși a precizat că Moscova și Minsk se vor apăra împreună în cazul unei agresiuni.
În luna iunie, liderul belarus a pledat chiar pentru un compromis între Rusia și Ucraina, susținând că niciuna dintre părți nu poate obține o victorie decisivă pe câmpul de luptă. În același timp, el a lăsat deschisă posibilitatea unor discuții cu președintele american Donald Trump, într-un moment în care Minskul și Washingtonul încercau o apropiere limitată, inclusiv prin eliberarea unor deținuți politici. O astfel de repoziționare nu ar indica o schimbare bruscă a lui Lukașenko într-un lider pro-occidental, avertizează analiza lui Marin. Politologul susține că liderul de la Minsk nu a urmărit nici în trecut democratizarea reală a Belarusului, ci a folosit relația cu UE preponderent ca pârghie în negocierile cu Moscova.
Uniunea Europeană menține sancțiuni extinse împotriva regimului de la Minsk, atât pentru represiunea internă, cât și pentru sprijinul acordat agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Măsurile sunt, în prezent, prelungite până la 28 februarie 2027 și vizează 310 persoane și 46 de entități, inclusiv pe Lukașenko. În iulie 2026, UE a introdus noi restricții legate de implicarea Belarusului în sprijinirea Rusiei, vizând bunuri ce ar putea contribui la dezvoltarea capacităților militare și tehnologice ale țării.
Sursa: Descopera
