Uniunea Europeană a adoptat recent noi reguli de ecodesign menite să prelungească durata de viață a telefoanelor inteligente, dar un detaliu din regulamentul stabilit poate permite totuși vânzarea de modele care rămân „înghețate” pe versiunea de Android cu care au fost lansate, fără a primi actualizări majore de sistem. În loc ca aceste dispozitive să beneficieze de o actualizare completă a sistemului de operare, producătorii pot oferi doar patch-uri de securitate timp de cinci ani, ceea ce deschide posibilitatea ca telefoanele să rămână tehnologice învechite, dar totuși „în conformitate” cu noile norme.
Regulamentul european și interpretarea sa ambiguă
Problema provine din formularea Regulamentului (UE) 2023/1670 al Comisiei Europene, în anexe există o formulare care, în esență, prevede că dacă un producător oferă actualizări de securitate, acestea trebuie puse la dispoziție gratuit pentru minim cinci ani după încetarea comercializării unui model. Totuși, această formulare a fost interpretată diferit, unele voci din domeniu susținând că legea solicită doar oferirea patch-urilor de securitate, fără a impune neapărat upgrade-uri majore de sistem.
Această interpretare poate lăsa loc pentru strategii de business în care telefoanele sunt vândute „la pachet” cu un sistem de operare vechi, fără posibilitatea de a fi aduse la versiuni noi de Android, dar totuși în limitele legii. În practică, această situație înseamnă că un telefon poate beneficia doar de remedieri pentru vulnerabilități de securitate, fără a primi actualizări de funcționalitate sau schimbări de design.
Impactul pentru consumatori și industrie
Un exemplu concret adus în discuție este cazul Moto G17, recent lansat de Motorola. Acest model a fost scos pe piață fără nicio promisiune de upgrade la versiuni ulterioare de Android, dar cu un angajament clar de a primi patch-uri de securitate timp de cinci ani. În plus, autorități naționale din Finlanda au confirmat că producătorii nu au obligația de a dezvolta actualizări noi, ci doar să distribuie cele existente, dacă aleg să le ofere.
Această situație creează un nou tip de „problema a verzilor”, în care consumatorii pot achiziționa telefoane despre care nu sunt complet informați, riscând să descopere după achiziție că dispozitivul lor nu va primi nicio versiune majoră de Android în următorii ani. În lipsa unor clarificări oficiale, mulți utilizatori se pot simți imboatăți, mai ales în cazul în care alte mari companii precum Samsung sau Google continuă să promită suport software pentru perioade spectaculoase, de până la șapte ani.
O miză pentru viitorul industriei mobile
Rămâne de văzut dacă autoritățile europene vor interveni pentru clarificări suplimentare, pentru a evita situații în care legislația, intenționat sau nu, să fie folosită pentru a justifica practici de business care limitează durabilitatea dispozitivelor. În condițiile actuale, diferența dintre un telefon „actualizat” și unul „blocată” pe o anumită versiune de Android devine crucială pentru cumpărătorii ocazionali.
Într-o piață în care așteptările pentru durabilitate și sustenabilitate cresc, aceste interpretări ale legii pun sub semnul întrebării dacă noile reguli de ecodesign vor avea efectul sperat sau dacă vor fi doar o acoperire legală pentru practici de producție și vânzare mai puțin orientate spre mediu și utilizator. Răspunsurile oficiale din partea autorităților europene sunt așteptate, dar în timp ce acestea întârzie, utilizatorii trebuie să fie conștienți de diferența subtilă dar fundamentală dintre suportul software și actualizările majore.
