Conform Mediafax: Candidații la Președinția Franței, în fața patronatului: datorie publică, reindustrializare și viitorul economic în dezbatere
Șapte aspiranți la Palatul Elysee s-au confruntat joi, 27 august, pe terenul Philippe-Chatrier de la Roland-Garros, într-o primă dezbatere majoră a campaniei prezidențiale. Evenimentul, organizat la invitația patronatului francez MEDEF, a adus față în față figuri politice importante cu reprezentanți ai mediului de afaceri, care au cerut răspunsuri clare pe teme economice cruciale: datoria publică, reindustrializarea, costul muncii, fiscalitatea și birocrația. Miza este ridicată, mai ales că MARINE LE PEN conduce detașat în sondajele pentru primul tur, iar în spatele său se anunță o luptă strânsă pentru calificarea în turul al doilea.
Printre candidații prezenți s-au numărat MARINE LE PEN (Rassemblement National), JEAN-LUC MELENCHON (La France insoumise), GABRIEL ATTAL (Renaissance), EDOUARD PHILIPPE (Horizons), RAPHAEL GLUCKSMANN (Place Publique), BRUNO RETAILLEAU (Les Republicains) și MARINE TONDELEIR (Les Ecologistes). Fiecare a venit cu propriile propuneri, uneori radical diferite, generând momente de tensiune și atacuri directe.
Propuneri economice divergente pe tema datoriei publice
MARINE LE PEN a încercat să liniștească mediul de afaceri, subliniind nevoia de stabilitate și respectarea promisiunilor privind reducerea taxelor pe producție. A prezentat un plan ambițios pentru reducerea datoriei publice, estimând economii de 125 de miliarde de euro prin limitarea contribuției Franței la Uniunea Europeană și reducerea cheltuielilor cu imigrația. „Refinanțarea datoriei amenință inclusiv «libertatea» Franței și poate împinge țara într-o situație economică dramatică”, a avertizat candidata RN. Pe tema pensiilor, și-a menținut poziția mai generoasă, permițând pensionarea anticipată pentru cei cu vechime mare.
RAPHAEL GLUCKSMANN a reacționat vehement la declarațiile lui LE PEN, acuzând-o că pune imigrația și Uniunea Europeană în vizor ca țapi ispășitori pentru problemele economice. A avertizat că o reducere drastică a participării la proiectul european ar „scufunda” economia franceză. GLUCKSMANN a criticat și foștii premieri GABRIEL ATTAL și EDOUARD PHILIPPE, sugerând că aceștia nu au gestionat eficient finanțele publice în perioada mandatelor lor. El și-a prezentat proiectul ca pe un „nou contract patriotic”, axat pe revoluția ecologică și recompensarea muncii.
JEAN-LUC MELENCHON, deși anticapitalist declarat, a abordat discuția cu patronatul provocator. El a sugerat că eliminarea ajutoarelor acordate companiilor ar putea dispensa de deficitul bugetar. De asemenea, a propus anularea părții din datoria Franței deținută de Banca Centrală Europeană, considerând-o o datorie „către noi înșine”. MELENCHON a pledat pentru revenirea statului, planificare ecologică și creșterea salariilor ca antidot la recesiune.
Atacuri reciproce și viziuni distincte pentru viitor
EDOUARD PHILIPPE a oferit cea mai dură replică planurilor lui MELENCHON privind datoria, descriind ideea anulării unilaterale ca fiind „foarte periculoasă” și susceptibilă de a pune Franța într-o situație de „interzis bancar”. PHILIPPE a pledat pentru echilibrarea finanțelor, mai multă muncă și spațiu pentru companii, criticând ideea de a munci mai puțin. El a propus reducerea perioadei de indemnizare a șomajului și a subliniat necesitatea unei mari politici de infrastructură.
GABRIEL ATTAL și-a stabilit un calendar realist pentru reducerea deficitului, vizând echilibrarea bugetului în 2037. A pus accentul pe analiza cheltuielilor sociale, sugerând economii în sistemul de sănătate și asigurările de șomaj. Propanerea sa privind pensiile este una radicală: un sistem universal bazat pe durata contribuției, unde cei care pleacă mai devreme primesc mai puțin. ATTAL a avertizat și cu privire la competiția industrială globală, menționând deliberateacțiunile Chinei.
BRUNO RETAILLEAU a criticat vehement statul francez, considerându-l „birocratic” și „vorace”, sufocând economia prin norme și reglementări. El a propus o „ruptură” a sistemului actual și plafonarea ajutoarelor sociale pentru a stimula munca. MARINE TONDELEIR a atacat bilanțul lui GABRIEL ATTAL și a cerut anularea reformei pensiilor, comparând decidenții politici cu pasagerii „privilegiați” ai Titanicului. A subliniat că schimbările climatice au costuri economice comparabile cu grevele.
Sursa: Mediafax
