Conform Știrile ProTV: Jucării de plastic au devenit, fără voia lor, subiectul unei importante lecții de oceanografie, dezvăluind „autostrăzile invizibile” ale oceanelor și modul în care deșeurile pot călători mii de kilometri.
Misterioasa călătorie a jucăriilor plutitoare
În ianuarie 1992, o furtună puternică a cauzat pierderea a 12 containere de pe nava cargo EVER LAUREL, în apropierea Liniei Internaționale de Schimbare aDatei. Unul dintre acestea conținea 28.800 de jucării de baie din plastic: rațe galbene, broaște țestoase albastre, castori roșii și broaște verzi. Aceste obiecte, concepute să fie etanșe și durabile, au început o călătorie neașteptată, plutind pe distanțe uriașe.
Jucăriile ajută oamenii de știință să înțeleagă curenții
Primele jucării au fost descoperite pe coasta ALASKA în câteva luni de la accident. Această apariție neașteptată a atras atenția oceanografilor. Ei au început să colecteze informații de la persoanele care găseau aceste jucării pe litoral. Oamenii de știință, precum CURTIS C. EBBEESMEYER și W. JAMES INGRAHAM JR., au folosit aceste observații concrete pentru a compara și a îmbunătăți modelele computerizate ale curenților oceanici. UN DUO TATĂ-FIU, DEAN și TYLER ORBISON, a documentat sistematic descoperirile pe plaja din apropierea orașului SITKA, strângând peste o sută de jucării pe parcursul a peste un deceniu.
Aceste observații din lumea reală au oferit cercetătorilor o metodă unică de a verifica precizia simulărilor computerizate. Un experiment simulat, care a urmărit traseul a 70 de jucării virtuale timp de 11 ani, a permis compararea predicțiilor modelului cu descoperirile efective, ajutând la rafinarea înțelegerii dinamicii oceanice.
De la ALASKA spre ARCTICĂ și dincolo
În anii ce au urmat, jucăriile au urmat circuitele curenților din Pacificul de Nord. Unele au fost purtate spre EST, către ALASKA, altele au ajuns spre Japonia. Modelele curenților au sugerat că o parte dintre jucării ar fi putut urma un traseu mult mai complex, traversând Strâmtoarea BERING și ajungând în Oceanul ARCTIC, unde ar fi putut fi prinse în gheața marină. Această rută transarctică ar fi putut duce jucăriile, în cele din urmă, spre ATLANTICUL DE NORD. Deși descoperiri izolate în SCOȚIA și statul MAINE, raportate în 2003, sunt compatibile cu această teorie, legătura directă cu incidentul din 1992 nu a putut fi confirmată definitiv.
Această situație neobișnuită a demonstrat modul în care obiectele plutitoare, inclusiv deșeurile de plastic, pot fi transportate pe distanțe imense de către curenții oceanici interconectați. De asemenea, a subliniat longevitatea plasticului în mediul marin și capacitatea sa de a ajunge în locuri neașteptate, departe de sursa inițială. Incidentul a evidențiat, totodată, că sistemele oceanice nu sunt izolate, ci formează o rețea complexă care leagă regiuni îndepărtate ale planetei.
Sursa: Știrile ProTV
