Relațiile istorice dintre România și Iran traversează o perioadă de incertitudine după recentele tensiuni externe. În ultimele decenii, aceste legături au cunoscut perioade de colaborare strânsă, dar contextul geopolitic actual a dus la o diminuare semnificativă a schimburilor comerciale și diplomatice între cele două state.
O istorie de cooperare și influență mutuală
Dincolo de impasul economic prezent, relațiile dintre România și Iran au avut, pentru o mare parte a secolului XX, o dinamică intensă. În anii ’70, România avea un rol important în construcția unor uzine industriale în Iran, fiind implicată în dezvoltarea fabricilor de tractoare, mobilă sau produse chimice. La rândul lor, iranienii trimiteau în țara noastră fructe exotice precum curmale sau smochine, pentru elite. Relațiile diplomatice au fost stabilite încă din 1902, iar despre Iran și populația sa de 11 milioane, reprezentanții români vorbiseră cu fascinație.
Historiografii notează o apropiere chiar și în perioada de restricții și conflicte, o conjunctură favorizată de dorința României de a-și diversifica sursele de aprovizionare și de a-și promova interesele economice în regiune. Astfel, în anii ’70, țara noastră a construit în Iran fabrici de tractoare, de mobilă și de alte produse, iar afacerile sunt funcționat pe modele de schimburi mutuale, cu unități de credit, fără implicarea valutei internaționale.
„Era o activitate de pionierat, o combinație de schimb comercial și colaborare tehnică. Noi exportam, iranienii ne cumpărau, și totul se făcea pe baze de credit, într-o paradigmă de paritate stabilită prin acorduri”, explică Dragoș Becheru, expert în relațiile româno-iraniene. În plus, România a avut și un rol în alimentarea armatei iraniene, achiziționând bumbac pentru uniformele soldaților din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, într-un context în care canalul de Suez era blocat și Iranul rămânea unii dintre partenerii esențiali în materie de resurse.
Schimbări radicale după Revoluția Islamică
Venirea la putere a ayatollahilor în 1979 și instaurarea regimului islamist au avut un impact major asupra relațiilor diplomatice și economice. În ciuda acestor turbulențe, România a păstrat legăturile cu Iranul, fiind unul dintre puținele state care nu s-au distanțat de Teheran. Potrivit istoricului Dragoș Becheru, interesul pentru colaborare nu a încetat, chiar dacă în anii ’80, relațiile au fost majoritar marcate de conflicte și perioade tensionate, inclusiv conflictele din războiul Iran-Irak.
Războiul de opt ani, purtat între 1980 și 1988, a dus la pierderi umane și materiale uriașe pentru ambele națiuni. În același timp, însă, legăturile economice au rămas active, iar România a fost chiar mai implicată în ultimele luni ale conflictului, vânzând arme și susținând Iranul în fața agresiunii irakiene.
Cea mai surprinzătoare vizită oficială din acea perioadă a fost cea a dictatorului Nicolae Ceaușescu în Iran, în decembrie 1989, cu doar câteva zile înainte de căderea regimului lui Khomeini. Specialiștii susțin că scopul vizitei era de a întări poziția României în regiune, într-un moment în care țara noastră încerca să recâștige credibilitatea internațională.
Crize și încetiniri la nivel economic
Deși schimbările de regim și conflictele globale au afectat reluarea intensă a relațiilor, în anii ’90, comerțul între cele două țări a continuat, dar în condiții de sancțiuni impuse de comunitatea internațională. În 2007, de exemplu, Iranul exporta în România mașini asamblate sub marca Renault, cunoscute pe piață ca Tondar sau Sandero, și piese provenite din Fabrica Dacia de la Mioveni.
Această colaborare a fost întreruptă în 2018, odată cu exodul Renault din Iran, ca urmare a sancțiunilor adoptate de SUA și Uniunea Europeană. În prezent, importul de produse din Iran, precum covoare sau curmale, este aproape blocat, iar legăturile economice sunt restricționate aproape exclusiv la nivel bilateral, fără a mai exista posibilitatea unor colaborări de anvergură precum cele din trecut.
Viitorul relațiilor bilaterale, incert
Experții atrag atenția asupra faptului că, în acest moment, relațiile dintre România și Iran se află într-un punct critic. „Este cel mai jos moment al acestor legături după decenii. România trebuie să-și păstreze deschise canalele de dialog, pentru momentul în care vor exista oportunități de reluare a colaborărilor”, afirmă Dragoș Becheru.
Contextul geopolitic actual, marcat de tensiuni și sancțiuni, reprezintă un obstacol solid, dar istoricii subliniază că, dincolo de conflicte, relația dintre cele două națiuni s-a construit pe interese și pe un trecut de colaborare, ce poate fi reluat dacă se va schimba perspectiva internațională. Până atunci, istoria relațiilor româno-iraniene rămâne o poveste de colaborare timpurie, de influență reciprocă, și de momente de cumpănă, marcate de tensiuni geopolitice majore.
