Analiză | Transport public | Jurnalism
În orice conflict, există învingători și învinși. Uneori însă, toți participanții pierd. E cazul războiului mediatic dintre Buletin de București și Societatea de Transport București. Un război în care, după ultimele articole, pare că a câștigat doar panica. Iar adevărul a pierdut teren.
Inventarul pierderilor
1. Angajații STB sunt primii afectați. Mesajele interne, publicate și comentate senzațional, le amplifică stresul și incertitudinea. În loc să-și vadă de treabă, citesc articole care le spun că sunt victimele unor „scheme”. Moralul scade, productivitatea la fel.
2. Conducerea companiei pierde timp și energie gestionând criza mediatică. În loc să se concentreze pe redresarea financiară și pe negocierile cu sindicatele, directorul trebuie să răspundă la acuzații, să clarifice, să liniștească. Un efort uriaș, cu rezultate incerte.
3. Bucureștenii pierd încrederea într-un serviciu public esențial. Când citesc în mod constant că STB e în criză, că șefii își fură căciula, că angajații sunt nemulțumiți, încep să privească cu suspiciune întreaga instituție. Încrederea, odată pierdută, se recapătă greu.
4. Dezbaterea publică pierde în calitate. În loc să discutăm despre soluții pentru transportul bucureștean, despre datoria de 1,4 miliarde, despre modelele de eficientizare din alte orașe, discutăm despre „scheme” și „manevre”. Superficialitatea înlocuiește profunzimea.
Cine câștigă?
Singurul câștigător aparent e Buletin de București. Site-ul strânge click-uri, își crește audiența, își consolidează imaginea de „presa curajoasă care dezvăluie adevărul”. E un câștig pe termen scurt, plătit însă cu prețul credibilității pe termen lung.
Pentru că, dincolo de senzațional, rămâne întrebarea: cât de mult din ceea ce a scris Cătălin Doscaș despre STB este complet adevărat? Și cât este doar parțial adevărat, construit pentru a induce o anumită emoție?
Adevărul incomod
Adevărul, cel incomod, pe care Buletin de București îl evită sistematic, sună cam așa:
STB are datorii uriașe și riscă insolvența.
Măsurile de eficientizare sunt necesare, oricât de dureroase.
Personalul esențial e protejat de tăieri.
Transformarea posturilor de conducere e o practică standard.
Economiile făcute sunt vitale pentru supraviețuire.
Acesta e adevărul. Nu senzațional, nu dramatic, nu ușor de transformat în titlu. Dar e singurul care poate sta la baza unor decizii informate.
Un război fără învingători
La finalul acestui război mediatic, toți suntem mai săraci. Mai săraci cu o instituție slăbită, mai săraci cu un serviciu public afectat, mai săraci cu o dezbatere publică superficială.
Poate că, data viitoare când Cătălin Doscaș va scrie un articol despre STB, ar fi bine să se întrebe: ce las în urmă? O instituție mai puternică sau mai slăbită? O dezbatere mai bogată sau mai săracă? Un public mai bine informat sau doar mai speriat?
Răspunsul, din păcate, pare deja scris.
Surse: Buletin de București | STB SA | Primăria Municipiului București
Acest articol reprezintă o analiză editorială bazată pe informații publice.
