Inteligența artificială nu doar că redefinește modul în care interacționăm cu tehnologia, ci poate, la nivel experimental, „să călătorească în timp”, oferindu-ne o perspectivă asupra trecutului. Un proiect recent, numit TimeCapsuleLLM, demonstrează cum modelele AI pot fi blocate în epoci istorice distincte, oferindu-ne o idee despre cum ar fi fost să trăim în alte perioade. Într-un context în care AI-urile moderne funcționează pe principiul generării de texte în funcție de probabilități, experimentul a fost conceput pentru a testa dacă un model poate „vorbi” ca și cum ar fi fost activ în secolul al XIX-lea, respectiv în perioada victoriană.
### Modele „istorice”: o fereastră experimentală în trecut
Dezvoltat de Hayk Grigorian, student la Muhlenberg College din Pennsylvania, proiectul TimeCapsuleLLM utilizează texte publicate în Londra între anii 1800 și 1875. Acest volum restrâns de date, de aproximativ 90 de gigabytes, a fost folosit pentru a antrena un model de AI ce vorbește și răspunde în limbajul, cuțitul și preocupările epocii victoriene. Rezultatele sunt surprinzătoare. De exemplu, când îi este dat enunțul „Era anul Domnului 1834,” AI-ul generează răspunsuri despre proteste în Londra, menționând personalități precum Lord Palmerston, înțeles ca și reprezentant al atmosferei politice a vremurilor.
Deși rezultatele sunt încă departe de perfecțiune, experimentul a demonstrat că, limitând AI-ul la un context istoric precis, acesta poate reproduce subtilități ale limbajului și ale atitudinilor epocii. Cu toate acestea, nu este decât un experiment pasionat, nu un produs cu aplicabilitate practică imediată, dar ce ar însemna ca un astfel de model să fie folosit pentru cercetări serioase?
### Propuneri de noi perspective în știința trecutului
Un mod inedit de a valorifica aceste modele îl reprezintă studiul psihologiei societăților din trecut. O cercetare recentă sugerează că modelele de tip Historical Large Language Models – HLLMs – ar putea fi folosite pentru a simula modul de gândire dominant în diverse epoci și civilizații. În teorie, comparând răspunsurile acestor „figuri” artificiale, cercetătorii pot obține indicii despre valorile și normele sociale ale diferitelor vremuri, de la Grecia antică până la societățile medievale din Europe și Asia.
Totuși, până la aplicarea pe scară largă, aceste abordări trebuie să fie privite cu măsură. Textelor istorice de păstrat trebuie să le recunoaștem limita, fiind scrise în mare parte de elites, iar vocea oamenilor obișnuiți rămâne aproape întotdeauna în umbră. În plus, există riscul ca valorile și părerile autorilor modelului AI să fie reflectate în răspunsurile acestuia, consolidând anumite prejudecăți și ideologii.
### Provocări și implicații viitoare
Deși aceste experimente sunt încă departe de a deveni instrumente de cercetare obișnuite, ele ilustrează cât de mult depinde inteligența artificială de contextul informațional în care funcționează. În cazul proiectului TimeCapsuleLLM, modelul „crede” că trăiește în anii 1800, dar această „credință” nu-i conferă și o înțelegere deplină a realității. În esență, răspunsurile generate nu sunt decât reflecții ale datelor din trecut, filtrate prin prisma algoritmilor moderni.
Perspectiva interesantă este că, pe măsură ce datele istorice devin mai accesibile și tehnologii precum modelele lingvistice evoluează, aceste experimente pot deschide noi orizonturi pentru înțelegerea profundă a societăților trecute, dar și a propriilor noastre percepții despre ele. În momentul de față, rămâne de urmărit dacă aceste modele vor fi adaptate pentru cercetare serioasă sau vor fi, mai degrabă, jucării științifice pentru pasionați, răspândind o oarecare fascinație pentru posibilitatea „călătoriei în timp” digitală.
