Inteligența artificială promitea să fie catalizatorul unei epoci a prosperității nesperate, însă realitatea economică arată un tablou mult mai sumbru. În timp ce liderii din industrie și economistii extrem de optimisti păstrează discursul unei lumi în care automatizarea va aduce beneficii tuturor, cifrele și situația actuală relevă o altă poveste. În loc să devină motorul unei redistribuiri echitabile a bogăției, AI pare să perpetueze și să accentueze dezechilibrele financiare, ceea ce tot mai mult întărește teoria unei crize structurale în plină expansiune.
Automatizarea și iluzia prosperității
Deja câțiva ani, discursurile din Silicon Valley și din alte centre tehnologice de vârf promiteau o societate în care inteligența artificială nu doar că va înlocui munca umană, ci va crea o „eră a abundenței” pentru toți. Directorii celor mai mari companii tech susțineau cu încredere că tehnologia va aduce beneficii și celor mai vulnerabili, deschizând calea spre o egalitate economică reală. În discursurile lor, AI devine ca un salvator, capabil să rezolve inegalitățile, să optimizeze productivitatea și să elimine sărăcia.
Însă datele și analizele economice indică o realitate diferită. În loc să genereze o prosperitate distribuită, expansiunea AI pare să alimenteze o bulă financiară, alimentată de investiții speculative și evaluări exagerate ale companiilor tehnologice. “Evaluările actuale ale companiilor AI nu pot fi justificate decât prin scenarii extreme: fie inteligența artificială va genera profituri uriașe într-un timp foarte scurt, fie profiturile celorlalte companii din economie se vor prăbuși”, explică economistul Dean Baker. În ambele situații, impactul concret se resimte deja asupra salariilor.
Criza veniturilor și fragilitatea economică
Pentru a înțelege amploarea impactului AI asupra economiei, trebuie observat raportul dintre salarii și consum. În ultimii aproape nouă ani, înainte de pandemie, acest raport s-a menținut relativ stabil, semn că nivelul de trai era susținut de venituri reale, nu de metode artificiale de finanțare. În perioada 2013-2019, această balanță a fost în echilibru, dar odată cu criza sanitară și șocul economic, lucrurile s-au deturnat.
După pandemie, în loc să revină la valorile anterioare, indicatorii au înregistrat scăderi dramatice. În 2025, raportul dintre venituri și consum a coborât sub nivelurile considerate sănătoase pentru economie, ceea ce înseamnă că oamenii își cheltuie mai mult decât pot susține cu venituri din muncă. Dacă la prima vedere această diferență de câțiva procente pare minoră, în realitate vorbim despre o pierdere de aproximativ un trilion de dolari în consum anual, bani care nu mai vin din salarii reale, ci din mecanisme speculative, evaluări exagerate și investiții masive în centre de date și infrastructură pentru AI.
Este o economie construită pe iluzii, nu pe fundament reale, ceea ce o face extrem de vulnerabilă. În cazul în care aceste piețe financiare speculative încetează să susțină această goană după profit, efectele vor fi devastatoare. Consumatorii, adică majoritatea populației, vor rămâne fără sprijin, iar riscul unei crize majore va deveni inevitabil. În esență, AI nu contribuie la crearea unei economii sănătoase, ci o face mai fragilă, dependență de investiții speculative și de capital financiar.
Reforțarea sau destrămarea sistemului?
Contrar discursului optimist, o posibilă prăbușire a „bulei AI” poate avea, paradoxal, și efecte benefice. Potrivit economistului Dean Baker, o astfel de criză nu ar însemna un dezastru general, ci ar reprezenta o corecție necesară a unui sistem dezechilibrat. El explică că, pe termen mediu, o astfel de prăbușire ar afecta în principal elitele financiare și companiile supervalorizate, fără a condamna majoritatea populației la sărăcie.
Pentru muncitori, această prăbușire ar putea reprezenta chiar o oportunitate. O economie mai puțin dependentă de investiții speculative și mai mult bazată pe producție reală și munci remunerate corect ar putea să favorizeze o redistribuire mai echitabilă a resurselor și să reducă diviziunile sociale. În locul unui mesaj de prosperitate promis, problema fundamentală nu este în tehnologie în sine, ci modul în care aceasta a fost integrată în sistem.
Inteligența artificială, în stare actuală, nu produce o recoltă generalizată de bunăstare, ci contribuie la amplificarea polarizării sociale și crearea unei economii instabile, unde câștigurile se concentrează în vârful piramidei financiare. În cazul unei corecții majore, impactul iminent va fi dur pentru cei care au speculat și investit excesiv, însă pentru societate – dacă se va urmări această direcție – ar putea începe o etapă a ajustării, în care valoarea va reveni să fie creată în realitate, prin muncă și întreprindere, și nu prin iluzii speculative. Cât de repede și dacă această schimbare va avea loc, rămâne încă de văzut.
