Illinois a fost eliminată din turneul NCAA după o înfrângere dificilă, 62-71, în fața UConn în sferturile de finală, afirmându-se din nou ca un program de top, dar fără a reuși să își adjudece titlul național. Aceasta a fost șaptea prezență în Final Four pentru Illini, însă lipsa unei victorii majore rămâne o rușine pentru o istorie bogată în performanțe și momente de strălucire.
Istoria Illinois în NCAA nu poate fi însumată doar în recorduri și finaluri; de aproape un secol, formația de pe malurile râului Illinois a fost mereu aproape de triumf, dar fără să reușească să pună mâna pe trofeul suprem. Ultima participare în Final Four confirmă această artă a „aproape-ului”, iar unii specialiști consideră că programul are nevoia unei reușite care să îl plaseze definitiv în topul național. De-a lungul timpului, Illinois a avut ocazia să învingă mari rivali, dar a învățat și gustul amar al pierderilor strânse: finala din 2005, pierdută cu North Carolina, și câteva semifinaluri și meciuri de la limită din anii ’80 și ’50. Aceste momente persistă ca amintiri de neșters pentru suporteri, dar și ca lecții pentru jucători și staffurile tehnice.
Partida cu UConn s-a desfășurat într-o atmosferă încărcată, cu suporterii Illinois apropiați de a-și vedea echipa mai aproape de a realiza un miracol. Trupa de pe malul râului Illinois a început slab din punct de vedere al aruncărilor de trei puncte, cu doar 6 reușite din 26 încercări, iar mulți jucători au avut probleme cu convertirea. Jucătorii Illinois au vorbit despre multiple ocazii ratate, iar Kylan Boswell a descris aproape peste măsură fazele negative: „Nu am mai văzut așa ceva. Am tras la coșuri care au ricoșat în afară și apoi nu s-au mai întors.” Echipa a aruncat 13 din 30 la două puncte, dar acest lucru nu a fost suficient în fața unei defensivi a UConn care a blocat eficient multiple atacuri. Antrenorul Brad Underwood recunoaște dificultățile din meci, menționând că echipa sa a fost lipsită de precizie, în ciuda faptului că a avut cel mai eficient atac din colimatorul KenPom.com. „Am avut o zi dificilă la aruncare, mai ales la coșul de la cea mai apropiată distanță. Pierderea unor situații obișnuite ne-a costat,” a spus tehnicianul. UConn a fost echipa mai organizată pe faza defensivă și a dictat ritmul jocului, limitând Illinois la un procentaj de 35,5% la aruncări și controlând jocul în momentele cheie. Tarris Reed Jr., cel mai bun jucător de la UConn, a lipsit în partea a doua a meciului, dar a contribuit decisiv atunci când a fost nevoie, finalizând cu un coș de sub coș după o fază bine desenată de către oaspeți.
În timpul meciului, Illinois a avut chiar și două încercări de revenire, reducând diferența la patru puncte în momente critice, dar nu a reușit să mențină această intensitate pentru a finaliza fazele de răsturnare. Keaton Wagler a avut 20 de puncte, fiind cel mai prolific marcator al Illini, însă doar cu 2 din 10 aruncări de trei puncte reușite. Antrenorul Underwood a menționat că echipa sa a ratat destul de multe ocazii la coșul de la distanță, dar rezultatul final a fost determinat de deciziile și acțiunile adversarilor. În ce privește viitorul, Illinois are în plan ulterior participarea la turneul de vară, cu speranța consolidării unei echipe capabile să facă pasul decisiv spre titlu. În data de 15 aprilie, reprezentanții programului Illinois vor susține o conferință de presă pentru a analiza în detaliu meciul și pentru a anunța eventuale schimbări în lotul pentru sezonul următor. Sursa: Espn.com%u0218iudul unui program cu tradiție
O seară cu numeroase dezamăgiri la coș
Un ritm de joc controlat de formația din Connecticut
