Conform Descopera: O nouă imagine spectaculoasă de la Hubble dezvăluie o pepinieră stelară vibrantă
Telescopul Spațial Hubble a surprins o imagine uluitoare a regiunii LH 95, o zonă prolifică de formare a stelelor situată în Marele Nor al lui Magellan, o galaxie pitică învecinată cu Calea Lactee. Scena cosmica, plină de stele albastre și albe orbitoare pe fundalul unor nori purpurii de hidrogen gazos, evocă o explozie de artificii pe cerul nopții. Această regiune este un veritabil laborator cosmic, permițând astronomilor să studieze atât stelele mici aflate în stadii incipiente de dezvoltare, cât și giganții albaștri masivi.
Cele mai strălucitoare obiecte celeste din LH 95 sunt, de asemenea, cele mai masive, având o greutate de cel puțin trei ori mai mare decât a Soarelui. Aceste stele eliberează cantități imense de radiații ultraviolete și vânturi stelare puternice, care încălzesc gazul de hidrogen din jur și modelează peisajul nebuloasei. Culorile intense din imagine au o semnificație specifică: albastrul indică lungimi de undă vizibile mai scurte, în timp ce combinația de roșu cu infraroșu apropiat evidențiază emisiile de hidrogen-alfa, un indicator clar al activității intense de formare stelară.
Mii de stele tinere, în proces de formare
Observațiile realizate cu ajutorul telescopului Hubble au identificat aproximativ 2.500 de stele aflate în stadiul „pre-secvență principală”. Acestea și-au acumulat aproape întreaga masă necesară, dar încă nu au inițiat procesul de fuziune nucleară în nucleul lor. Studiind această populație stelară numeroasă, cercetătorii au constatat că rata de acreție, adică viteza cu care aceste corpuri cosmice acumulează materie, încetinește odată cu creșterea vârstei. Mai mult, acest proces poate dura câteva milioane de ani, o perioadă considerabil mai lungă decât se anticipase anterior.
Un univers în continuă evoluție
Regiunea LH 95 nu este rezultatul unui singur eveniment cosmic, ci găzduiește mai multe generații de stele care s-au format în momente diferite și coexistă. De exemplu, cea mai masivă stea din această zonă, cu o masă echivalentă cu 60-70 de ori a Soarelui, este cu aproximativ un milion de ani mai tânără decât stelele vecine, a căror vârstă este estimată la 4 milioane de ani. Datorită proximității sale și a densității relativ scăzute de praf, comparativ cu regiuni similare din Calea Lactee, LH 95 reprezintă o oportunitate valoroasă de cercetare. Această regiune este studiată în prezent și de Telescopul Spațial James Webb, iar pe viitor va beneficia și de contribuția Telescopului Spațial Nancy Grace Roman.
Sursa: Descopera
