Conform Gândul: Pisica premierului: Cel mai stabil membru al guvernului britanic
În universul politic imprevizibil de la Londra, o constantă de neclintit pare să fie Larry, motanul reședinței oficiale de la numărul 10 Downing Street. Cu o longevitate remarcabilă în sfera politică, Larry a depășit mandatul a șase prim-miniștri britanici în ultimii 10 ani, un parcurs pe care unii l-ar putea compara cu al regelui Henric al VIII-lea, care în aceași perioadă istorică a avut o prolifică activitate maritală.
Rolul motanului în protocolul de la Downing Street
Larry, o pisică tigrată în vârstă de 19 ani, a devenit un martor tăcut al evenimentelor majore din istoria recentă a Marii Britanii, de la ieșirea din Uniunea Europeană, la gestionarea unei pandemii și la schimbările dinastice. El locuiește la cea mai faimoasă adresă britanică, după Palatul Buckingham, și a devenit o prezență aproape la fel de iconică.
Motanul și-a început mandatul la 10 Downing Street pe 15 februarie 2011, adoptat de la adăpostul Battersea Dogs & Cats Home. De atunci, a interacționat cu șase prim-miniștri: David Cameron (2010-2016), Theresa May (2016-2019), Boris Johnson (2019-2022), Liz Truss (septembrie-octombrie 2022), Rishi Sunak (2022-2024) și, cel mai recent, Keir Starmer (din 2024).
Rutina zilnică a lui Larry implică „întâmpinarea vizitatorilor, inspectarea securității și testarea mobilierului vechi pentru confortul somnului”, conform descrierilor oficiale. Printre responsabilitățile sale se numără și „contemplarea unei soluții pentru prinderea șoarecilor care pătrund în casă”. Regimul său alimentar este strict supravegheat de veterinar, mesele fiindu-i finanțate din contribuțiile personalului de la 10 Downing Street. Ocazional, Larry se delectează cu o pradă prinsă.
Interacțiuni diplomatice și reabilitare publică
Larry nu s-a limitat doar la interacțiunile cu liderii politici. El a fost mângâiat de ambasadori și lideri de stat străini, inclusiv de fostul președinte american Barack Obama. A fost prezent la vizitele președinților Volodimir Zelenski și Emmanuel Macron. Cu toate acestea, o confruntare mai… rezervată a avut loc cu Donald Trump, pe care motanul pare să-l fi evitat, ascunzându-se sub limuzina prezidențială.
Originea sa la reședința oficială provine dintr-o decizie adoptată în 2011, după ce un șobolan a fost filmat în direct în timpul unei emisiuni BBC. Personalul a decis că este necesară o pisică pentru a rezolva problema dăunătorilor. Lansat inițial în căutarea unui pui, personalul a fost cucerit de Larry, o pisică adultă care a demonstrat o afecțiune imediată, împingându-se cu botul de piciorul lui Liz Sugg, un angajat cu vechime la 10 Downing Street. Chiar și în fața unor critici din partea „taberei anti-pisică”, a fost nevoie de intervenția prim-ministrului David Cameron pentru a obține aprobarea aducerii lui Larry.
Impactul cultural și titlul de „Chief Mouser”
Popularitatea lui Larry a depășit granițele politice, devenind o celebritate online. Conturile de social media dedicate lui au contribuit la statutul său de simbol al continuității și reconfortului. Mandatul scur al lui Liz Truss, de exemplu, a fost umbrit de rapiditatea cu care a părăsit funcția, în timp ce, în mod ironic, Larry continua să fie o prezență stabilă.
Titlul oficial de „Chief Mouser” (șef vânător de șoareci) are rădăcini istorice, pisicile fiind folosite în reședințele guvernamentale încă din timpul domniei regelui Henric al VIII-lea. Cardinalul Thomas Wolsey, de pildă, era însoțit constant de pisica sa în îndeplinirea sarcinilor de Lord Cancelar. Termenul de „mouser” a fost utilizat pentru pisicile angajate în combaterea dăunătorilor încă din secolul al XV-lea.
Momentul cel mai recent confirmat al prezenței lui Larry în fața camerei este o fotografie din timpul mandatului lui Keir Starmer, când motanul a fost prezentat președintelui francez Emmanuel Macron. Nigel Farage, în urma succesului electoral al partidului Reform UK, pare să fie un potențial viitor locatar la 10 Downing Street, rămânând de văzut cum ar reacționa Larry la o eventuală prezență a liderului naționalist în reședință.
Sursa: Gândul
