În era digitală, mulți specialiști în securitate IT încă se bazează pe o iluzie veche: dacă impun reguli stricte pentru parole, problemele de vulnerabilitate dispar de la sine. În realitate, această abordare se dovedește adesea ineficientă, iar vulnerabilitatea continuă să fie o amenințare reală pentru organizații. Parolele „complexe”, create pentru a părea solide pe hârtie, sunt adesea ușor de spart, iar cei care atacă nu trebuie să investească mult pentru a reuși.
Parolele, mai simple decât par
De multe ori, încercarea de a construi o parolă puternică se reduce la folosirea unor cuvinte familiare, repetitive și ușor de intuit pentru un atacator cu cunoștințe despre organizație. Numele companiei, denumiri ale departamentelor sau produse interne, combinate cu cifre și semne de exclamare, dau naștere unor parole care, pe hârtie, respectă normele, însă sunt extrem de previzibile pentru cineva familiarizat cu mediul organizației.
Această strategie ignoră un aspect esențial: în spatele fiecărei parole stă comportamentul uman. Atacatorii nu ghicesc parolele din întâmplare. Ei construiesc liste țintite de termeni relevanți, extrasi din comunicarea publică sau internă a organizației, și le adaptează pentru a crea variante de parole plauzibile. În acest proces, un instrument precum CeWL, un generator open-source, devine o armă eficientă. Acesta parcurge site-urile companiei, extrage cuvinte-cheie din pagini publice, oferte și documente, apoi le transformă în liste structurate, ce pot fi folosite pentru password-uri.
Conținutul accesibil online — descrieri, anunțuri de angajare, documente, comunicate — furnizează atacatorilor o bază solidă din care pot construi parole care „sună” naturale pentru angajați. Numele de produse, abrevieri interne și alte sintagme repetitive sunt timp de oameni, iar pentru programatori sau infractori, acestea devin instrumente eficiente de spargere a conturilor.
Metoda care transformă cuvintele în arme
Singurul pas următor în acest proces este aplicarea unor reguli de mutație, pentru a genera milioane de variante posibile. Adăugarea cifrelor, înlocuirea literei cu simboluri, alternarea majusculelor și sufixele sezoniere, transformă un cuvânt aparent sigur în o serie de password-uri simple, dar adaptate contextului.
Gândiți-vă la o instituție medicală: dacă baza de parole este numele spitalului, variante ca „NumeSpital2026!”, „SpitalNume#1” sau „Cardio2025!” pot trece de verificările automate, dar sunt extrem de ușor de testat pentru cei care știu din start unde să caute. Practic, aceste parole pot părea complexe, dar sunt fabricate din informații disponibile public sau din vocabularul intern al organizației.
Când atacatorii au acces la hash-ul parolei după o breșă sau o scurgere de date, pot folosi instrumente precum Hashcat pentru a aplica rapid aceste reguli de mutație și a descoperi conturile păgubiților. În mediul online, metodele „low and slow” funcționează de asemenea: încercări răbdătoare, distanțate în timp, pentru a evita detectarea.
Reguli vechi, vulnerabilități moderne
Politicile de parola impun deseori reguli superficiale, cum ar fi minim 8 caractere, o majusculă, o cifră și un simbol. Dar acestea se limitează la forma, nu și la conținutul parolei. “Complexitatea” aparentă este însă inutilă dacă parola provine din vocabularul organizației sau din informații publice, ce pot fi exploatate prin liste țintite.
Această diferență între „parolă validă” și „parolă rezistentă” e crucială. În mediul actual, o organizație cu politici rigide, dar fără o înțelegere a contextului specific, riscă să aibă conturi compromisibile. În plus, angajații, chiar dacă primesc training, tind să recycleze și să modifice parolele existente, creând implicit breșe care pot fi exploatate.
Ce trebuie schimbat pentru a fi în siguranță
Primul pas e să identifici și să excluzi parola din orice vocabular contextual: nume de firme, produse, locații sau termeni interni. O politică modernă de securitate trebuie să utilizeze dicționare personalizate pentru a bloca aceste variante. Verificarea continuă a parolelor compromis și implementarea autentificării multifactor devin imperative.
Parolele lungi, sub formă de fraze de minimum 15 caractere, adesea personale, sunt mai eficiente decât combinații artificiale greu de memorat. În același timp, controalele trebuie să fie permanente și simulative, pentru a testa rezistența reală, nu doar conformitatea formală.
In extremis, toate identitățile și accesurile trebuie urmărite cu atenție, iar politicile trebuie calibrate pentru a preveni nu doar breșe tehnice, ci și comportamentale. Într-o lume în care atacurile nu se mai bazează doar pe AI sau instrumente sofisticate, ci pe exploatarea rădăcinilor umane, capacitatea organizației de a ține pasul cu noile metode devine esențială. Rămâne clar: o parolă „complexă” pe hârtie nu e o garanție dacă în spatele ei se ascund vulnerabilități în conținut și comportament.
