Conform Descopera: Descoperire majoră în sudul Australiei: fosilele din peșterile inundate oferă o nouă perspectivă asupra megafaunei dispărute
Oamenii de știință au dezvoltat o metodă inovatoare pentru a interpreta fosilele conservate în peșterile inundate din sudul Australiei, un pas important în înțelegerea modului în care au dispărut speciile gigantice din trecut. Până acum, cercetătorii nu au avut la dispoziție un instrument fiabil pentru a analiza acumularea și modificările aduse oaselor în aceste situri arheologice acvatice.
Un nou studiu, condus de Universitatea Griffith și publicat în revista PLOS One, prezintă primul cadru metodologic pentru descifrarea urmelor lăsate pe oasele fosilizate. Echipa de cercetare, formată din doctoranda Meg Walker și profesorul Julien Louys, a examinat oase provenite din două sisteme de peșteri subacvatice aflate în apropiere de Mount Gambier.
Amprenta unică a mediului subacvatic
Cu ajutorul scafandrilor specializați, cercetătorii au comparat fosilele găsite în mediul acvatic cu oase provenite din peșteri uscate. Analiza a cuprins totul, de la transformările macroscopice până la compoziția elementală și proteinele captive în structura osoasă. Rezultatele studiului au indicat că mediul subacvatic lasă o „amprentă” distinctă de conservare, adesea protejând structura osoasă și detaliile fine mai bine decât mediul terestru.
Totuși, semnele biologice și chimice variază în funcție de expunerea la lumina solară. În zonele iluminate de la intrarea peșterilor, algele și plantele acvatice au colonizat suprafața oaselor, lăsând urme specifice. În contrast, în zonele adânci, complet întunecate, lipsa vegetației a contribuit la păstrarea oaselor într-o stare aproape intactă. În mediul uscat al peșterilor, fosilele au prezentat o altă formă de uzură, fiind afectate de bacteriile terestre și de rădăcinile plantelor.
Misterul giganților dispăruți pe cale să fie rezolvat
Specimenele analizate includ oase ale unor animale native și specii introduse, precum vaci, canguri, oi, dingo sau pisici sălbatice, unele dintre ele datând din perioada colonizării europene, începând cu anii 1840. Prin înțelegerea modului în care s-au depus aceste oase mai recente, paleontologii și arheologii pot reconstitui mai eficient procesele prin care fosilele megafaunei străvechi au ajuns în peșteri și condițiile de mediu care le-au înconjurat.
Această nouă unealtă analitică deschide perspective globale pentru reconstrucția istoriei mediului în ecosistemele acvatice care sunt dificil de explorat, conform informațiilor publicate de ScienceDaily. Studiul oferă o metodă valoroasă pentru a descifra secretele conservării fosilelor în medii extrem de variate.
Cercetarea a fost publicată în revista PLOS One.
Sursa: Descopera
