Germania impulsionează ideea unei Uniuni Europene din ce în ce mai segmentate, în încercarea de a sparge impasul decizional care blochează progresul în cadrul celor 27 de state membre. În ultimele săptămâni, oficialii de la Berlin au făcut apel la formarea unui grup de state motivate să înainteze, pas cu pas, în domenii-cheie, pentru a face Uniunea mai extinsă, mai puternică și, mai ales, mai independentă de influența altor mari actori mondiali.
Astfel, Germania se poziționează în avangarda unei viziuni despre o Uniune „cu două viteze”, în care anumite țări vor merge mai departe, mai rapid, în privința reformelor și a politicilor europene, în timp ce celelalte vor putea alege să rămână în urmă, păstrând ritmul actual. Această abordare a fost exprimată clar de oficialii germani, care spun că este momentul ca „un grup central de state membre să avanseze în ce priveşte politici cheie pentru a face UE mai puternică şi mai independentă”.
Contextul acestei inițiative trebuie înțeles în dinamicile complicate ale actualei Uniuni Europene, unde diferențele de opinii, interese economice și geopolitice creează blocaje în procesul decizional. În ultimii ani, dezbaterile s-au intensificat, mai ales în privința uniunii fiscale, politicii externe comune sau răspunsului la provocările energetice și de securitate, în contextul actualei crize din Ucraina și al presiunilor economice externe.
„Acum este timpul” pentru acțiune, afirmă oficialii germani, semnalând o mutare strategică menită să stimuleze reformele și să dea un impuls economic și politic decisiv. În aceeași linie, cancelarul Olaf Scholz și alți oficiali ai Berlinului au făcut apel la o mai mare responsabilitate din partea statelor membre, sugerând că unele ar trebui să fie dispuse să funcționeze mai eficient și mai rapid, pentru a nu pierde din vedere obiectivul de consolidare a puterii europene.
Această abordare nu e însă lipsită de controverse și de temeri legate de riscul de fragmentare a Uniunii. De-a lungul istoriei, ideea unei „uniuni cu două viteze” a fost întâmpinată atât cu scepticism, cât și cu critică, fiind percepută ca o posibilă sursă de divizare și de scindare între membrii UE. De aceea, opinia publică și actorii politici din diverse state membre sunt divizați pe această temă, iar unii le reproșează liderilor europeni că ar putea miza pe soluții temporare pentru a acoperi probleme structurale adânci.
Pe plan european, această inițiativă vine pe fondul unui context de criză permanentă. Criza energetică, impactul pandemiei, războiul din Ucraina și tensiunile cu China și Rusia impun adaptări rapide. În aceste condiții, unii experți consideră că „poziționarea Berlinului poate reprezenta un catalizator pentru o reformare mai profundă a blocului comunitar”, dar avertizează că fragmentarea poate duce și la pierderea coeziunii în rândul statelor membre.
Inițiativa pentru o zonă UE cu „două viteze” are, pe de o parte, susținători care argumentează că ar putea accelera procesul de reformare și ar permite unor state proactive să plătească mai repede pentru a-și moderniza economiile și politicile externe. Pe de altă parte, opozanții îngrijorați de riscul de divizare, avertizează că această strategie ar putea adânci diferențele și ar putea submina principiile uniunii, precum solidaritatea și unitatea.
Cu toate că nu există încă un plan concret sau o dată clară de implementare, ideea a fost deja discutată intens în cercurile politice din Europa, iar anumite țări precum Franța, Olanda sau Belgia pare să fie deschise unei astfel de abordări. Însă, pentru a deveni o realitate, orice inițiativă trebuie să treacă printr-un proces complicat de negociere și consens între state.
Deocamdată, perspectiva unui viitor în care anumite părți ale Uniunii își vor urma propriul curs, mai rapid și mai eficient, pare să fie abordată cu o combinație de scepticism și speranță. Pe măsură ce criza geopolitică și economică crește, aceste idei nu fac decât să intensifice dezbaterile despre viitorul și direcția în care trebuie să meargă UE. Rămâne de văzut dacă, dincolo de discursurile oficiale, această idee va prinde contur și dacă va fi capabilă să unească statele membre în fața provocărilor globale.
