Conform Economistul.ro: Germania se confruntă cu o creștere a scepticismului față de China, inclusiv în rândul susținătorilor partidelor de guvernământ, în timp ce țara navighează presiuni economice complexe, în special în sectorul auto. Un sondaj European Council on Foreign Relations (ECFR) relevă că 60% dintre germanii care susțin Uniunea Creștin-Democrată/Uniunea Creștin-Socială (CDU/CSU) și Partidul Social-Democrat (SPD) consideră China un rival sau un adversar. Această percepție plasează Germania în fruntea celor 15 țări europene analizate în ceea ce privește neîncrederea față de Beijing.
Presiuni economice și industriale
Industria prelucrătoare germană a resimțit deja efectele, pierzând aproximativ 420.000 de locuri de muncă între 2019 și 2025, cu o tendință de scădere estimată la 10.000 de posturi pe lună. Sectorul auto este considerat cel mai vulnerabil, producătorii germani confruntându-se cu o concurență acerbă din partea companiilor chineze, atât pe piața internă a Chinei, cât și pe piețele internaționale. Această situație marchează o schimbare față de deceniile anterioare, când accesul la piața chineză era un motor principal pentru menținerea unor relații economice strânse.
Sondajul ECFR, realizat în mai 2026, a inclus 19.481 de respondenți din 15 țări europene, dintre care 2.138 din Germania. Rezultatele indică o divergență semnificativă față de alte state europene, unde China este percepută mai degrabă ca un partener necesar sau chiar un aliat. În Italia, 56% dintre respondenți au avut această opinie, iar în Spania, proporția a ajuns la 65%. Publicul francez se situează mai aproape de atitudinea sceptică a germanilor.
Schimbări în politica germană față de China
Potrivit analizei ECFR, reticența tradițională a Berlinului în adoptarea unor măsuri comerciale europene mai ferme față de China a început să se modifice. Anterior, Germania a ezitat să susțină inițiative mai restrictive, preferând consolidarea relațiilor industriale. Totuși, o serie de factori, inclusiv pierderea cotelor de piață și dependența sporită, au determinat o abordare mai prudentă.
Susținerea tranziției energetice și independența
În ciuda scepticismului față de China, majoritatea germanilor continuă să susțină tranziția energetică. 57% dintre respondenții germani sunt favorabili investițiilor în energie regenerabilă, un procent similar cu media europeană de 61%. Această dualitate oferă guvernului german un spațiu politic pentru a implementa măsuri care să combine obiectivele de decarbonizare cu reducerea dependențelor economice.
Analiza sugerează că ar fi posibilă o politică ce susține capacitățile industriale europene în domenii precum energia eoliană și producția de baterii, concomitent cu investițiile necesare electrificării. Dezvoltarea industriei europene ar putea preveni apariția unor noi dependențe față de China în sectoarele emergente.
Deciziile politice nu sunt însă simple. Deși percepția publică ar putea susține o poziție mai fermă, legăturile economice dintre Germania și China rămân complexe, incluzând comerțul, investițiile și lanțurile industriale. O separare bruscă ar genera costuri semnificative pentru companii și consumatori. Abordarea europeană actuală vizează reducerea riscurilor în sectoare strategice și diversificarea furnizorilor, fără a urmări o ruptură completă a relațiilor economice.
Pe lângă presiunile comerciale, factori de securitate cibernetică au contribuit la tensiuni. În martie 2026, Consiliul UE a impus sancțiuni împotriva unor entități chineze implicate în atacuri cibernetice. Pentru Germania, relația cu Beijingul cuprinde acum comerțul, investițiile, concurența industrială, securitatea infrastructurilor și riscuri tehnologice. ECFR consideră că guvernul german poate folosi acest context pentru a promova o abordare europeană mai fermă, menită să sprijine industria europeană și să reducă dependențele.
Autorii analizei avertizează că amânarea unor astfel de măsuri ar putea duce la deteriorarea competitivității industriale și la costuri politice pe termen lung. Aceste observații reflectă interpretarea analiștilor ECFR, nu o decizie luată de guvernul federal sau de Uniunea Europeană.
Sursa: Economistul.ro
