Conform Libertatea: Urmele unui bombardament uitat, păstrate la Gara de Nord
Au trecut 82 de ani de la un eveniment ce a marcat profund istoria Bucureștiului, însă puțini dintre cei care traversează zilnic Gara de Nord mai sunt conștienți de cicatricile lăsate de unul dintre cele mai devastatoare bombardamente din cel de-Al Doilea Război Mondial. Un stâlp de pe peronul 7 păstrează și astăzi, intactă, urma unei schije, o mărturie mută a atacului aerian din aprilie 1944, care a curmat viețile a aproape 3.000 de oameni și a lăsat în urmă o rană adâncă în inima Capitalei. Forța impactului a fost atât de mare încât metalul stâlpului s-a topit parțial, semne vizibile ce transformă acest loc într-un monument al unei zile tragice.
860 de tone de bombe au căzut peste București
Bombardamentul din 4 aprilie 1944 s-a desfășurat pe fondul intensificării ofensivelor aliate împotriva României, considerată o țintă strategică în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial. Doar cu două zile înainte, trupele sovietice pătrunseseră pe teritoriul țării, iar aviația anglo-americană își concentra atacurile asupra infrastructurii esențiale pentru transporturile militare. Bombardierele americane, decolând din bazele din Foggia, Italia, aveau ca ținte rafinării, căi ferate, poduri și gări.
În după-amiaza zilei de 4 aprilie, în jurul orei 14.00, Capitala a fost supusă unor valuri succesive de atacuri aeriene. Nu mai puțin de 220 de avioane B-17 „Flying Fortress” și 93 de bombardiere B-24 „Liberator” au lansat peste 860 de tone de bombe. Gara de Nord, un nod crucial pentru transporturile militare către frontul din Moldova, a fost principala țintă a raidului.
„Populația nu se aștepta la bombardament”
Atacul a lovit în special cartierele Grivița și Cotroceni, dar și întreaga zonă de nord-vest a orașului. Mulți bucureșteni nu au realizat magnitudinea pericolului, crezând, așa cum consemnează istoricul Constantin C. Giurescu în volumul „Istoria Bucureștilor”, că era vorba doar de un exercițiu de apărare pasivă. Consecințele au fost dramatice: bilanțul oficial a indicat 2.942 de morți și 2.126 de răniți, sute de locuințe fiind complet distruse, iar altele grav avariate.
Cronicile vremii relevă că Gara de Nord a fost bombardată de șase ori, Gara Băneasa de patru ori, iar gara Chitila de opt ori. În triajul Bucureștiului, peste 1.000 de vagoane au fost incendiate și distruse. Tragedia a fost amplificată de faptul că bombele au lovit și trenurile ce transportau refugiați, contribuind la numărul mare de victime civile.
O mărturie cutremurătoare a dezastrului
Amploarea dezastrului este subliniată și de documente militare, care menționează „atacuri de o violență fără precedent asupra zonelor populate”. Scriitorul Mihail Sebastian, care a ajuns în cartierul Grivița în ziua următoare, a lăsat o mărturie tulburătoare: „Am fost în cartierul Grivița. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă, nici una n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar.”
Astăzi, puțini dintre miile de călători care trec zilnic prin Gara de Nord își ridică privirea spre stâlpul de pe peronul 7. Urmele schijei sunt însă încă acolo, neșterse de timp, amintind că, dincolo de agitația zilnică, locul păstrează cicatricile unei zile care a marcat pentru totdeauna istoria Bucureștiului.
Sursa: Libertatea
