Orice moment al zilei sau al nopții poate fi infiltrat de o tehnologie invizibilă, ce transformă privirea și intimitatea în date. O fotografie recentă, realizată în China, scoate în evidență modul în care infraroșul apropiat — această lumină discretă și invizibilă ochiului uman — devine o unealtă subtilă, dar puternică, în mâinile celor care monitorizează. În timp ce pentru mulți această tehnologie pare să fie doar un detail banal al gadgeturilor moderne, imaginea surprinsă în interiorul unei case tradiționale din Changzhou ne reamintește cât de aproape suntem de o supraveghere permanenta și invizibilă, ce poate fi activată sau ascunsă fără bătaie de inimă.
Fotografia arată clar fasciculele infraroșii, proiectate peste subiectul unei persoane ce fuma liniștit în interior, peste decoruri tradiționale chinezești, dar ceea ce impresionează cu adevărat e contrastul dintre scenele cotidiene și această „scanare” invizibilă. În mod intenționat, fotograful a ales să fotografieze în întuneric total, utilizând un filtru special adaptat pentru a capta doar fasciculele invizibile ce sunt folosite pentru recunoaștere facială sau citirea plăcuțelor de înmatriculare.
Această tehnologie, de care nu mulți sunt conștienți, devine o componentă tot mai frecventă în viețile noastre. În telefonul mobil, de exemplu, algoritmii de deblocare facială folosesc infraroșul pentru a construi o hartă precisă a feței noastre, funcționând perfect atât ziua, cât și noaptea. În plus, sistemele de securitate, cititoarele de plăcuțe și controlul accesului în clădiri sunt echipamente ce se bazează pe același tip de lumină invizibilă, transformând fiecare interacțiune într-o posibilitate de monitorizare aproape imperceptibilă.
Ce face această fotografie atât de relevantă este tocmai pericolul potențial al acestei tehnologii. Infraroșul, deși folosit inițial pentru confortul utilizatorilor și pentru operațiuni în condiții de întuneric, ar putea la fel de bine să reprezinte o cale de monitorizare continuă, imposibil de detectat de către om. Sistemele invizibile pot proiecta fascicule minuscule, aproape imposibil de observat, dar extrem de eficiente în a captura date despre noi oriunde ne-am afla. Leagă de fapt supravegherea de obiecte cotidiene pe care le folosim fără să ne gândim prea mult, ceea ce ridică întrebări serioase despre limitele intimității moderne.
Din telefoanele inteligente și până la camerele de securitate sau cititoarele de plăcuțe, această tehnologie devine tot mai răspândită și mai utilă pentru operatorii de supraveghere. În afară de confort, ea oferă un avantaj incomensurabil celor care urmăresc. Sistemele pot lucra în ambianță complet întunecată, construind hărți de contrast și detaliu acolo unde ochiul uman vede doar întuneric. Antrenată pentru a fi invizibilă, această lumină invizibilă devine însă un instrument de control și supraveghere fără precedent, ce se integrează discret în viața noastră de zi cu zi.
Pentru cei care doresc să-și păstreze intimitatea, provocarea devine mai complexă decât simpla înlocuire a parolei. De la detectarea punctelor de lumină IR în camerele private, până la schimbarea periodică a parolelor gadgeturilor și verificarea periodică a echipamentelor conectate, fiecare pas devine o barieră în calea supra-ului invizibil. Dar, în cele din urmă, tehnologia evoluează în același ritm cu conștientizarea noastră. Momentul în care devii conștient de fasciculele invizibile și de modul în care acestea pot fi folosite—așa cum surprinde și fotografia din China—înseamnă, poate, începutul unei atenționări mai ample despre limitele libertății într-o lume tot mai invizibil controlată.
