Mircea Geoană: modelul european de investiții în sport și dilema fondurilor publice în fotbalul românesc
Fostul ministru de Externe și fost președinte al Senatului României, Mircea Geoană, lansează un apel la clarificarea și reglementarea utilizării fondurilor publice în campo fotbalistic, subliniind că în multe țări din Europa sportul devine un exemplu de bune practici în gestionarea resurselor. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, politicianul și pasionat al Rapidului vorbește despre nevoia unui cadru legal clar, capabil să echilibreze investițiile din bani publici și cele din sectorul privat, într-un domene atât de sensibil pentru identitatea națională și pentru imaginea sportului românesc.
Modele europene: Spania și Franța ca exemple de prioritate națională
Geoană începe discuția prin referința la legislația spaniolă, unde sportul este considerat un element fundamental al societății. „În preambulul Legii Sportului din Spania, se afirmă clar că sportul reprezintă unul dintre cele mai importante fenomene sociale ale țării, fiind o sursă de mândrie, educație și sănătate,” explică el. În această vedere, investițiile publice sunt prioritare pentru infrastructură în zonele defavorizate și cartierele cu probleme sociale, fără a face distincție între bani publici și privați.
De asemenea, Geoană menționează și exemplul Franței, unde, spre deosebire de cazul României, stadioanele și infrastructura sportivă sunt adesea o investiție comună, majoritatea fiind construite de comunități locale sau chiar private. În Anglia, sportul și stadionul sunt complet private, ceea ce reflectă un model diferit de gestionare a resurselor, dar care totodată lasă loc pentru o responsabilitate clară a sectorului privat.
Propunere pentru o colaborare între stat și sectorul privat în România
Fostul oficial român propune o abordare pragmatică, inspirată de aceste exemple, pentru a reglementa investițiile în sportul românesc. „La noi, dacă ar fi după mine, aș lua criterii de investiții pe bani publici și le-aș face împreună cu sectorul privat,” afirmă Geoană. Este convins că un parteneriat transparent și predictibil, cu reguli stricte, l-ar sprijini pe sectorul privat să investească în proiecte sportive, cu condiția ca și aceste companii să fie obligate să respecte anumite standarde sociale și să aibă o prezență concretă în comunitățile locale.
El exemplifică cu intenția de a stabili criterii simple: „Investesc acolo unde sunt minim 500 de copii, minim 1000 de părinți, minim 30 de antrenori.” În plus, menționează că, în alte țări, cum e Italia, stadionele și proiectele sportive sunt gestionate în comun de comunitate sau chiar complet privat, pentru a susține sportul din sânul societății și a evita distorsiunile generate de managementul public ineficient.
Reputația proastă a fotbalului românesc și rolul modelului Gică Hagi
Discuția lui Geoană se extinde apoi asupra situației din fotbalul românesc, unde investitorii și firmele private sunt reticenți să se asocieze cu activitățile sportive locale. „În zona sportului, România este într-o tranziție prelungită, în faza de mentalități post-comuniste, încă dependenți de stat, și într-o etapă pre-capitalistă,” spune el. Un exemplu de succes, pe care îl aduce, este Gică Hagi, singurul care, în viziunea lui, a reușit să-și promoveze echipa și imaginea, utilizând propriul brand în sport.
Geoană consideră că dificultățile legate de reputație și de lipsa de încredere a companiilor străine în fotbalul românesc sunt principalele obstacole. „Foarte puține companii mari din România sunt dispuse să se asocieze cu fotbalul din cauza acestei imagini negative,” explică el. Într-un exemplu concret, el menționează că ar fi normal ca echipa Craiovei să poarte un glont din partea unui partener privat precum Ford, însă mentalitatea și percepția nu favorizează astfel de scenarii.
Lecțiile din privatizarea Sidex Galați și responsabilitatea socială
Situația sfârșitului anilor 2000, când statul român a privatizat combinatul siderurgic Sidex Galați, servește drept exemplu pentru Geoană în argumentația sa. „S-au pierdut mulți bani, s-au sifonat resurse, pentru că statul nu a impus condiții clare pentru responsabilitatea socială,” spune el. În cazul echipei de fotbal Oțelul Galați, implicată în perioada de tranziție, a avut loc o gestionare defectuoasă, ceea ce a evidențiat o abordare superficială a responsabilității sociale în procesul de privatizare.
Geoană subliniază că, pentru un management eficient al investițiilor în sport, e nevoie de reguli clare, de un cadru legislativ transparent și de controale stricte. „Dacă faci excepții pentru unii sau dacă politicienii folosesc regulile pentru a favoriza anumite interese, nu obținem decât un efect contrar,” adaugă el.
Privind spre viitor, gesturile concrete ca cel al privatizării structurale și a managementului transparent ar putea consuma mai repede și mai eficient această tranziție a fotbalului românesc spre un model bazat pe reguli și responsabilitate. Mircea Geoană speră într-un dialog deschis cu toate părțile implicate, pentru ca sportul românesc să beneficieze de o gestionare echilibrată, comparabilă cu cele din cele mai avansate țări europene, pentru ca în final, fotbalul din țara noastră să devină mai curat, mai solid și mai competitiv.
