Acuzații grave împotriva lui Julio Iglesias: Fostele angajate povestesc despre agresiuni sexuale
Două femei care au lucrat pentru celebrul cântăreț spaniol Julio Iglesias în regim de internat în proprietățile sale din Caraibe, afirmă că au fost victime ale agresiunilor sexuale. Cele două, identificabile sub numele fictiv Rebeca și Laura, afirmă că abuzurile au avut loc în anul 2021, când Iglesias avea 77 de ani. Ele descriu un mediu de lucru deosebit de toxic, marcat de presiuni sexuale și comportamente umilitoare.
“Îmi folosea corpul aproape în fiecare noapte”, a declarat Rebeca într-un interviu. Ea explică cum a fost forțată să participe la acte sexuale fără acordul ei, fiind supusă la umilințe și abuzuri fizice. “M-am simțit ca un obiect, ca o sclavă”, adaugă ea.
Infernul de la Punta Cana
Acuzațiile detaliate de cele două foste angajate oferă o imagine sumbră despre condițiile de muncă din casa lui Iglesias din Punta Cana. Rebeca a menționat că abuzurile erau frecvente, iar în unele cazuri, aceste presiuni erau exercitate și de alte angajate cu un rang superior. “Am fost bătută, umilită și forțată să fac lucruri pe care nu voiam să le fac”, a reamintit Rebeca, care a ales să vorbească pentru a ajuta alte femei aflate în situații similare.
Lipsa oricărui contract de muncă oficial și regimul strict de lucru, cu ore extinse, amplificau și mai mult vulnerabilitatea acestor angajate. “Nu aveam voie să ieșim afară, iar odată intrate în casă, eram complet izolate”, explică Laura, care a fost și ea subiecții abuzurilor.
Impactul psihologic al abuzurilor
Cele două femei au căutat ajutor după ce au reușit să scape din mediul toxic. Rebeca a fost nevoită să urmeze terapie psihologică din cauza traumei provocate de experiențele sale. “M-am simțit pierdută, ca și cum nu aș mai avea control asupra propriei mele vieți”, a povestit ea. Experiențele traumatizante au lăsat amprente adânci asupra sănătății mintale a fostelor angajate, ele având nevoie de timp pentru a se recupera.
Ambele femei au fost consiliate de organizații internaționale de drepturile omului, care le-au oferit sprijin în procesul de denunțare a abuzurilor suferite. “Nu a fost ușor să vorbim, dar am realizat că este important să dezvăluim ce s-a întâmplat”, a declarat Laura.
Tăcerea complice
Julio Iglesias nu a reacționat la aceste acuzații, iar încercările jurnaliștilor de a obține un comentariu din partea lui sau a avocaților săi au fost în van. Reacțiile din partea colegilor de breaslă și a celor care au interacționat cu Iglesias în trecut sunt, de asemenea, în mare parte tăcute, lăsând impresia de complicitate în fața acestor denunțuri.
Fostele angajate subliniază dificultatea de a ieși din acest mediu și de a denunța abuzurile, având în vedere statutul și puterea pe care o deținea artistul. “Multe femei suferă în tăcere. Vreau ca povestea mea să le inspire să vorbească”, afirmă Rebeca, adăugând că abuzurile nu ar trebui să fie normalizate.
Cu aceste mărturii, povestea lui Julio Iglesias capătă o dimensiune sumbră, iar întrebările despre abuzuri în rândul celor care se află în poziții de putere devin din ce în ce mai presante.
