O celebra fosilă, considerată mult timp drept cea mai veche caracatiță din lume, inclusă chiar și în Guinness World Records, s-a dovedit a fi, de fapt, altceva. Folosind tehnici moderne de imagistică, cercetătorii au analizat fosila veche de 300 de milioane de ani și au descoperit dinți minusculi. Aceștia demonstrează că nu era o caracatiță, ci un animal înrudit cu nautilul.
Descoperirea, publicată în Proceedings of the Royal Society B, rezolvă un mister care a nedumerit comunitatea științifică timp de decenii. Totodată, oferă cea mai veche dovadă de țesut moale de nautiloid din registrul fosilier. Potrivit lui Thomas Clements, autorul principal al studiului, „se pare că cea mai faimoasă fosilă de caracatiță din lume nu a fost niciodată o caracatiță.”Era o rudă a nautilului, aflată în descompunere timp de săptămâni întregi înainte de a fi îngropată și conservată în rocă, iar acest proces a făcut-o să semene uimitor de bine cu o caracatiță.
Scanările dezvăluie secretele fosilei
Fosila, descoperită în statul Illinois, SUA, fusese analizată pentru prima dată în anul 2000. Atunci a fost interpretată ca având opt brațe și alte caracteristici specifice caracatițelor. Această interpretare ducea la o estimare a apariției caracatițelor cu aproximativ 150 de milioane de ani mai devreme decât se credea.
Tehnologiile moderne au permis testarea acestei interpretări. Cercetătorii au folosit imagistica cu sincrotron, fascicule de lumină mai intense decât cele solare. Astfel, au putut „scana” structuri invizibile la suprafață, ca într-o analiză criminalistică aplicată unui „suspect” vechi de 300 de milioane de ani. Rezultatul-cheie a fost descoperirea unei radule, o structură de hrănire specifică moluștelor.
Noua clasificare a fosilei
Numărul și forma dinților au exclus ipoteza unei caracatițe. Dinții descoperiți corespund perfect cu cei ai unei alte fosile cunoscute, Paleocadmus pohli, găsită în aceeași zonă. Cercetătorii au concluzionat că animalul s-a descompus parțial înainte de fosilizare, ceea ce i-a alterat forma. Această alterare a dus la interpretarea greșită inițială.
Nautilul este o specie care există și astăzi, adesea numită „fosilă vie”. Fosilele de tip Paleocadmus reprezintă acum cea mai veche dovadă de țesut moale de nautiloid cunoscută. Această descoperire schimbă semnificativ cronologia evoluției caracatițelor, indicând acum o apariție mult mai târzie, în perioada Jurasic. Separarea evolutivă dintre caracatițe și rudele lor cu zece brațe, precum calmarii, ar fi avut loc în Mezozoic, nu cu sute de milioane de ani mai devreme, cum se credea.
„Este uimitor să ne gândim că un rând de dinți minusculi, ascunși în rocă timp de 300 de milioane de ani, a schimbat fundamental ceea ce știam despre momentul și modul în care au evoluat caracatițele”, a concluzionat Clements.
