Conform Descopera: Independența financiară, o povară grea
Istoria ne arată că independența financiară a femeilor a fost adesea percepută ca o amenințare, transformând femeile cu resurse proprii în ținte ale unor acuzații grave, precum cele de vrăjitorie. În Europa și în coloniile americane, femeile care moșteneau proprietăți, își construiau afaceri sau practicau meserii considerate exclusiv masculine se aflau într-o poziție de vulnerabilitate crescută.
Un exemplu elocvent este cel al Katharinei Harrison, o văduvă din Connecticut. După decesul soțului, aceasta a devenit cea mai bogată femeie din Wethersfield, refuzând să se recăsătorească și administrând singură ferma moștenită. Activitățile sale includeau creșterea animalelor, producția de bere, torsul lânii și apicultura. Descrisă ca inteligentă, hotărâtă și vocală, Harrison practica chiar și astrologia.
În 1668, Katharine Harrison a fost acuzată de vrăjitorie. Printre acuzațiile formulate se numărau divinația, vindecarea și utilizarea unor puteri supranaturale pentru a-și spori profiturile și a afecta afacerile vecinilor. Mai mulți bărbați au susținut că femeia le-ar fi „fermecat” afacerile, un croitor afirmând că, din cauza ei, a cusut greșit mânecile unei haine de șapte ori la rând.
Deși probele prezentate erau slabe, Harrison a fost condamnată. Magistratul i-a cruțat viața, dar a dispus exilarea ei din oraș. Cazul său confirmă o ipoteză a istoricului american Carol F. Karlsen, conform căreia femeile care moșteneau proprietăți într-o societate patriarhală, unde averea era destinată bărbaților, erau disproporționat de des acuzate de vrăjitorie.
Femeile vindecătoare, printre cele mai vizate
Fenomenul acuzațiilor de vrăjitorie din cauza independenței financiare nu s-a limitat la America. Un studiu realizat de cercetătoarea Philippa Carter sugerează că, în Europa secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, femeile active în domenii precum medicina, producția alimentară, creșterea animalelor sau industria lactatelor prezentau un risc mai mare de a fi acuzate de vrăjitorie, conform informațiilor publicate de The Guardian.
Vindecătoarele erau, în mod special, vulnerabile. Deși femeile care foloseau plante medicinale, asistau la nașteri sau tratau răni erau adesea respectate în comunitățile lor, instituțiile religioase și academice au început să le portretizeze ca practicante ale magiei. Încă din 1325, papa Ioan al XXII-lea emitea avertismente referitoare la femeile care practicau medicina fără a deține o educație formală.
Cazul Agnesei Sampson, o vindecătoare scoțiană executată în urma proceselor de vrăjitorie din North Berwick, subliniază cât de periculoasă putea deveni această stigmatizare. Peste jumătate dintre acuzațiile aduse împotriva ei vizau activitatea sa de vindecătoare.
„Vrăjitoarea”, un simbol al autonomiei feminine
În prezent, termenul de „vrăjitoare” a căpătat, uneori, conotații pozitive, devenind un simbol al intuiției și independenței feminine, de la practicarea tarotului la astrologie. Cu toate acestea, eticheta păstrează și subînțelesul istoric al utilizării sale pentru a sancționa femeile care dobândeau autonomie, autoritate și putere economică. Astfel, trecutul ne amintește că lupta pentru independența feminină a fost pavată cu obstacole și prejudecăți adânc înrădăcinate în societate.
Sursa: Descopera
