Descoperire arheologică revoluționară: o femeie din Epoca de Piatră, îngropată cu obiecte asociate bărbaților, deschide noi perspective asupra rolurilor sociale și de gen în societățile neolitelice din Europa Centrală.
O descoperire remarcabilă din epoca de piatră scoate la lumină complexitatea și fluiditatea rolurilor de gen în societățile preistorice. La aproximativ 7.000 de ani în urmă, pe teritoriul actual al Ungariei, o femeie a fost îngropată în mod neașteptat cu obiecte și în poziții ce ar fi fost considerate în mod tradițional specifice bărbaților. Această descoperire deschide o nouă perspectivă asupra modului în care comunitățile din trecut își concepeau și își atribuiau rolurile, evitând simpla diviziune de gen impusă de interpretările convenționale ale societăților vechi.
Schelete și înțelesuri sociale în cimitirele neolitice
Cercetătorii au analizat 125 de schelete de pe două situri funerar din estul Ungariei, utilizate între anii 5300 și 4650 înainte de Hristos. Această perioadă, numită și neoliticul târziu, a fost marcată de dezvoltarea agriculturii și de apariția comunităților stabile, care și-au dezvoltat propriile tradiții funerare și practici culturale. În cadrul studiului, specialiștii au urmărit urmele de activitate fizică și pozițiile de înmormântare, combinate cu obiectele funerare, pentru a înțelege mai bine rolurile sociale atribuite persoanelor decedate.
Rezultatele au arătat că atât bărbații, cât și femeile duceau un efort fizic considerabil, indicând participarea comună la activități fizice solicitante, precum lucrul în teren sau construirea de infrastructură rudimentară. Semnele de suprasolicitare ale brațului drept, semn al utilizării speciale a acestor membre – posibil în timpul aruncării sau altor activități specifice – s-au înregistrat atât în scheletele masculine, cât și în cele feminine. În plus, pozițiile de înmormântare și obiectele funerare au variat, dar nu au urmat un model strict de segregare de gen, ceea ce sugerează o societate mai fluidă și mai egalitară decât se presupunea anterior.
O femeie ieșită din tipare: înmormântare cu caracteristicile bărbaților
Unul dintre cele mai importante cazuri a fost cel al unei femei în vârstă, îngropată cu unelte din piatră șlefuită și cu degetele de la picioare indicând activități în genunchi, asemănătoare celor practicante de bărbați. În mod obișnuit, în societățile neolitelice, femeile erau înmormântate în poziții diferite sau însoțite de obiecte care reflectau rolurile lor sociale, în timp ce bărbații primeau o altă tipologie de ofrande și poziții.
Această femeie a fost îngropată pe partea stângă, cu brățări de scoică, fiind un exemplu clar de înmormântare atipică pentru acea cultură. Dar ceea ce o face extrem de interesantă este faptul că, din punct de vedere fizic, scheletul indică activitatea în genunchi, specifică bărbaților din comunitate. Autorii studiului sugerează astfel că „femeile ar fi putut îndeplini roluri asociate în mod tradițional bărbaților”, iar această flexiblitate în roluri – în contrast cu ideea unei divizări stricte a sarcinilor – ar putea reflecta o societate în care identitatea de gen nu era rigid definită.
Sébastien Villotte, unul dintre cercetători, subliniază că nu există dovezi clare pentru a atribui aceste poziții sau morminte unui statut social special, precum cel de șaman sau lider religios. „Celelalte persoane înhumate în mod atipic ar fi avut traiectorii individuale, care nu se încadrează într-un model ‘ideal’”, explică el. Acest fapt susține teoria conform căreia, în perioada neolitică timpurie, rolurile de gen erau încă în curs de formare și puteau varia de la caz la caz, influențate de factori sociali și individuali.
Implicații asupra înțelegerii societăților preistorice
Descoperirea acestei femei îngropate cu obiecte și în poziție asemănătoare cu cele ale bărbaților deschide un dialog valoros despre diversitatea și fluiditatea rolurilor sociale în societățile vechi. Până acum, interpretarea istorică a rolurilor în epoca de piatră s-a bazat aproape exclusiv pe modele binare, conceptualizate adesea printr-o diviziune rigidă între sexe. În schimb, această cercetare indică faptul că, cel puțin în anumite comunități, identitatea și rolurile de gen nu erau strict definite și puteau fi flexibile, în funcție de context sau preferințe.
Expertul subliniază că aceste rezultate se înscriu în contextul mai larg al studiilor care sugerează începuturi timpurii ale exprimării rolurilor de gen diferite de cele sociale de astăzi. La aproape 7.000 de ani distanță, aceste fosile umane demonstrează că societățile vechi nu erau monolitice, ci aveau o complexitate și o maliabilitate ascunse mult timp.
În esență, această descoperire adaugă detalii importante la paleta noastră de înțelegeri despre trecut și ne provoacă să reconsiderăm unele dintre preconceptele despre civilizațiile neolitice. Nu mai putem privi, așadar, aceste societăți doar prin prisma moldurilor sociale moderne, ci trebuie să le contextualizăm ca fiind dinamică, pluralistă și, uneori, surprinzător de tolerantă cu diversitatea de roluri și identități.
Pe măsură ce cercetările continuă, speranțele sunt ca aceste bunuri arheologice să deschidă și alte perspective asupra modului în care comunitățile vechi și-au construit propriile modele de societățile — unele, mai flexibile și mai incluzive decât am crezut până acum. Într-un fel, aceste povești din trecut ne pot ajuta să înțelegem mai bine și societățile de astăzi, învățând că identitatea și rolurile pot fi mult mai variabile și mai fluide decât în modelele tradiționale.
