Liderii populisti europeni îndepărtează tot mai mult de „idolul” lor american, Donald Trump, ale cărui atacuri vehemente asupra continentului început să devină un obstacol pentru coerența pozițiilor lor politice. În timp ce în urmă cu câțiva ani, unii dintre cei mai înflăcărați adepți ai discursului anti-occidental și eurosceptic mergeau mână în mână cu fostul președinte american, acum această apropiere pare să se estompeze, iar influența lui Trump începe să fie considerată mai mult o povară decât o oportunitate.
De la admirare la distanțare: liderii populiști europeni caută noi aliniamente
Perioada în care liderii de dreapta din Europa îl laudau pe Donald Trump pentru „curajul” de a sfida establishment-ul și pentru pozițiile sale naționaliste pare a fi încheiată. În prezent, aceștia privesc cu mai mult scepticism atacurile și stilul unui Trump devenit tot mai agresiv și polarisant, mai ales în contextul în care în ultimele luni, fostul președinte al SUA și-a intensificat retorica împotriva Europei și a aliaților săi din NATO.
Politico notează că, în timp ce la începutul anilor 2020, liderii precum Giorgia Meloni sau Matteo Salvini considerau colaborarea cu grupările pro-Trump drept o strategie politică esențială pentru consolidarea pozițiilor lor naționale, acum această relație pare să își fi pierdut din relevanță. “Este clar că atacurile lui Trump asupra Europiei, dincolo de retorica electorală, creează probleme reale pentru liderii noștri, care trebuie să păstreze un echilibru între activismul populist și responsabilitatea de a menține alianțele internaționale”, explică un analist politic italian.
Implicațiile pentru mișcările populiste și poziționalizarea lor internațională
Eșecul de a menține o poziție unitară față de Trump reflectă o tendință mai largă în sânul politicii europene, unde populismul și euroscepticismul se confruntă cu propriile dileme: pe de o parte, nevoia de a-și păstra discursul anti-establishment, iar pe de altă parte, necesitatea de a nu ajunge să întrerupă complet legăturile cu ceilalți aliați occidentali. De exemplu, liderii italieni și cei din Polonia încearcă acum să nu mai fie asociați cu retorica anti-globalizare sau anti-reguli, preferând o critică mai subtilă a unor aspecte ale politicii americane.
„Suntem departe de momentul în care puteam să ne inspirăm sincer din discursul acela radical, pentru că acum situația s-a schimbat. Războiul din Ucraina și inflationarea relațiilor internaționale au complicat mult conturarea unui mesaj comun”, afirmă un expert în geopolitică. Acest lucru evidențiază modul în care dinamica geopolitică și evenimentele majore din ultimele luni au devenit factori decisivi în reevaluarea pozițiilor liderilor populisti europeni.
Perspective: o relație reconfigurată, cu noi alianțe și provocări
În contextul în care Trump continuă să fie o figură centrală în discursul american și în scena politică globală, liderii europpeni par să caute o poziție mai echilibrată, orientată spre păstrarea alianțelor și consolidarea independenței lor politice. Deși retorica anti-americană rămâne un element susținut de o parte a discursului populist, această atitudine nu mai are aceeași audiență sau relevanță ca acum câțiva ani.
În același timp, însă, evoluția nu înseamnă neapărat o renunțare totală la valorile populiste incompatibile cu situația geopolitică actuală. Liderii din Europa vor trebui să găsească echilibrul delicat între promovarea propriilor agende naționale și menținerea unor legături strategice solide cu Washingtonul și NATO.
Ultimele dezvoltări indică o anumită reorientare a abordărilor, în care antipatia față de influența americană devine mai subtilă și mai diplomatică. În timp ce Trump își menține influența în cercurile conservatoare din SUA, scena europeană pare să caute, timid, noi direcții, care să permită populismului să se adapteze și să rămână relevant în peisajul politic în continuă schimbare.
