Conform Gândul: România se confruntă vara aceasta cu o criză energetică severă, amplificată de secetă, care a afectat producția hidrocentralelor. Expertul în energie Cosmin Păcuraru atrage atenția asupra unei situații previzibile, dar ignorate de autorități.
Dependența de apă, o vulnerabilitate ignorată
Strategia Energetică a României 2025–2035 tratează superficial dependența totală a hidroenergiei de disponibilitatea apei, un aspect crucial ignorat în document, afirmă expertul Cosmin Păcuraru.
Documentul proclamă hidroenergia drept principala sursă regenerabilă a țării, acoperind aproximativ 34% din consumul final de energie electrică. La începutul anului 2024, puterea instalată netă era de 6.139 MW. Cu toate acestea, seceta din acest an a demonstrat fragilitatea acestor cifre, transformând capacitatea instalată într-o iluzie fără resurse hidrologice adecvate.
„În 2024, ponderea energiei produse din hidro a coborât la circa 25% din totalul generării, iar în 2025 a continuat să se prăbușească, ajungând în jurul a 22%. Capacitatea instalată rămâne aproape neschimbată, dar apa lipsește. Seceta, debitele reduse ale Dunării și ale râurilor interioare transformă o resursă teoretic «stabilă» într-o sursă intermitentă și din ce în ce mai greu de prezis.”, explică Păcuraru.
Strategia menționează modernizarea și digitalizarea, precum și rolul hidroenergiei în echilibrarea sistemului, dar omite să recunoască dependența critică de apă. Lipsa unui plan coerent de gestionare a riscului hidrologic pe termen lung și o evaluare insuficientă a impactului schimbărilor climatice asupra resurselor de apă sunt puncte slabe majore ale documentului.
Prăbușirea producției hidroenergetice din 2023
Decidenții nu pot pretinde că au fost luați prin surprindere de situația actuală, acuză specialistul. Din 2023, România se află într-o perioadă prelungită de secetă hidrologică, cu debite scăzute ale Dunării și râurilor interioare, fapt reflectat direct în producția hidroenergetică.
După un 2023 excepțional, producția hidroenergetică a înregistrat o prăbușire. În 2024, producția hidro a scăzut cu peste 20% față de anul precedent. În 2025, aceasta a atins cele mai mici volume din istoria recentă a Hidroelectrica, cu puțin peste 11 TWh, într-un an catalogat drept „cel mai secetos” de către conducerea companiei.
„Și totuși, Strategia Energetică 2025–2035, elaborată și aprobată exact în această perioadă de trend descendent, a ales să trateze hidroenergia ca pe o resursă aproape neschimbată, cu același rol central și aceleași procente optimiste de pe hârtie. Nu a existat nicio ajustare realistă a așteptărilor. Nicio analiză serioasă a riscului climatic pe termen mediu și lung. Nicio recunoaștere explicită că „principala sursă regenerabilă” a țării depinde de o resursă care se rarefiază an de an. Doar repetarea unor formule comode, în timp ce producția reală continua să scadă. Asta nu este planificare. Este negare.”, subliniază expertul.
Ignorarea raportului Draghi și a stocării
Strategia națională subliniază rolul hidrocentralelor cu acumulare prin pompaj în echilibrarea sistemului, însă proiectele în acest sens, cum ar fi Tarnița – Lăpuștești, rămân pe hârtie de peste 40 de ani. S-au cheltuit deja peste jumătate de miliard de euro pe capacități de pompaj de ordinul a 200-300 MW, fără rezultate concrete.
Documentul a fost publicat la scurt timp după Raportul Draghi, care a semnalat greșelile UE în impunerea țintelor de decarbonizare și regenerabile. Expertul consideră că „profesioniștii” din și de pe lângă Ministerul Energiei au ales să ignore acest avertisment.
Strategia prevede, de asemenea, creșterea ponderii regenerabilelor până în 2035, inclusiv prin majorarea capacității hidroenergetice. Țintele anunțate pentru energia regenerabilă – 44% în 2035 și 73% în 2050 – includ explicit hidroenergia. În condițiile scăderii producției reale din cauza secetei și a stocării prin pompaj care rămâne un proiect nerealizat, aceste cifre sunt considerate de Păcuraru „pure exerciții de magie contabilă”.
Apa, elementul strategic ignorat al hidroenergiei
Cosmin Păcuraru critică strategia națională pentru lipsa de seriozitate în tratarea apei, „combustibilul” hidrocentralelor, și pentru omiterea naturii sale variabile. Deși documentul recunoaște indirect problema climatică și intermitența regenerabilelor, analiza se concentrează predominant pe eolian și solar.
Pentru hidroenergie, nu există o corelare logică între precipitații, debite, producție și presiunea asupra Sistemului Energetic Național. O astfel de analiză ar fi fost esențială, având în vedere impactul direct asupra securității energetice. Expertul subliniază că lipsesc indicatori clari privind debitul mediu și minim, volumele din lacuri, producția în anii secetoși și scenarii climatice pentru viitor.
Dunărea și sistemul Porțile de Fier, vitale pentru România, sunt tratate nerealist în strategie. Modificarea regimului hidrologic al fluviului are implicații directe asupra securității energetice, însă strategia nu corelează explicit schimbările climatice cu producția de la Porțile de Fier sau cu necesarul de importuri. În loc de analize realiste, documentul afirmă că hidroenergia are randament ridicat și rol în echilibrare, prevăzând chiar creșterea producției. Aceasta creează o vulnerabilitate strategică, solicitând hidroenergiei să contribuie la țintele de regenerabile fără a lua în calcul disponibilitatea viitoare a apei.
Expertul în energie concluzionează că strategia națională proiectează mai multă capacitate hidro, dar nu răspunde la întrebarea fundamentală dacă va exista suficientă apă pentru a o utiliza în viitor. Supraevaluarea hidroenergiei ca resursă strategică se datorează necorelării dezvoltării capacităților cu evoluția resursei hidrologice. Strategia trece sub tăcere variabilitatea debitelor, efectele secetei și ale schimbărilor climatice asupra disponibilității apei și, implicit, asupra producției. Pentru un sistem energetic care se bazează pe hidroenergie și pe Dunăre, apa trebuie tratată ca o resursă energetică strategică, cu propriul bilanț, scenarii de deficit și indicatori de securitate. În absența acestora, strategia rămâne un document ce construiește pe hârtie o putere ce poate fi anulată oricând de realitatea hidrologică.
Sursa: Gândul
