Criza personalului didactic continuă: peste 360 de profesori au plecat din sistemul educațional în primele patru luni ale anului școlar 2025–2026
Sub presiunea istorică a schimbărilor legislative și a deficitului persistent de cadre didactice, sistemul de învățământ preuniversitar din România traversează o perioadă complicată. În primele patru luni ale noului an școlar, peste 360 de profesori au decis să părăsească sistemul, în condițiile în care statul încearcă să adapteze normele didactice la realitățile actuale, dar fără a reuși încă să stabilească un program atractiv pentru personalul didactic.
Plecări masive din învățământ și impactul asupra funcționării școlilor
Potrivit datelor oficiale, timpul septembrie-decembrie 2025 a marcat o mobilizare serioasă de cadre didactice care au optat pentru demisie. Din cele 367 de persoane care au renunțat la funcții, 114 sunt cadre didactice debutante sau titulare, iar restul, 253, sunt angajate pe perioadă determinată. Aceasta din urmă categorie include profesorii care, din motive legate de stabilitatea postului sau de condițiile de muncă, preferă să își încheie colaborarea înainte de finalul anului școlar.
Analiza acestor cifre indică un dezastru latent pentru domeniul educației, mai ales în contextul în care deficitul de personal afectează calitatea procesului de predare. La nivel local, inspectoratele școlare nu reușesc încă să acopere toate posturile vacante, iar preocuparea pentru continuitatea predării rămâne una urgentă. În plus, numărul mic de profesori cu normă incompletă – doar 56 pentru întregul sistem – reflectă dificultățile în asigurarea unui personal suficient și motivat.
Norme didactice și decizii personale în contextul noilor reguli
Un alt factor care influențează dinamica personalului este cadrul legislativ recent introdus, care permite cadrelor didactice să reducă voluntar volumul de ore și, implicit, salariul. Potrivit ordinului ministrului Educației nr. 5.198/2025, profesorii pot opta pentru diminuarea normei de predare, dar această alegere vine cu consecințe financiare și de carieră, inclusiv scăderea vechimii în muncă.
„Cadrele didactice (…) pot opta, din proprie inițiativă, să nu desfășoare o parte din orele aferente activităților didactice de predare-învățare-evaluare, cu diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale și a vechimii în muncă,” se precizează în document.
Această modificare legislativă marchează o premieră de aproape trei decenii, fiind considerată prima creștere semnificativă a normei de predare din 1995, când au fost stabilite 18 ore pe săptămână ca normă standard pentru profesorii din învățământul preuniversitar. Noile reguli, intrate în vigoare odată cu Legea 141/2025, cunoscută drept „Legea Bolojan”, permit acum un maximum de 20 de ore pentru profesorii de gimnaziu și liceu, urmărescând astfel un echilibru între timpul predat și timpul dedicat pregătirii, cercetării sau alte activități.
Este pentru prima dată în ultimele trei decenii când normele didactice suferă o astfel de ajustare, în contextul în care deficitul de personal și dificultățile de recrutare au devenit numitor comun al problemelor cu care se confruntă infrastructura educațională. Varianta de a reduce normele din proprie inițiativă, însă, este pentru multe cadre didactice o soluție de avarie, nu de un viitor sustenabil pentru sistem.
Context și perspective viitoare
Deciziile adoptate în acest moment nu sunt doar rezultatul unor ajustări legislative, ci și reprezentarea unei crize mai profunde a resurselor umane din învățământ. Cu un număr tot mai mare de profesori plecați sau dorința de reducere a normei didactice, autoritățile sunt puse în fața unei necunoscute: cum poate fi salvat sistemul de învățământ de efectele acestor scurgeri de personal, mai ales în condițiile în care nu există planuri concrete pentru atragerea și retenția cadrelor didactice?
Pe termen mediu, noile reguli și politicile de motivare trebuie să devină elemente cheie în revitalizarea învățământului românesc. În condițiile în care, după o lungă perioadă în care s-au înregistrat doar ajustări minore, România face acum primii pași spre reforme care pot schimba fața educației, chiar dacă evoluția va fi dificilă și abruptă. În speranța unui viitor în care statul va putea să asigure condiții mai bune pentru profesori și, implicit, pentru elevi, rămâne de urmărit dacă aceste măsuri vor reuși să inverseze tendința de exod masiv din sistem.
