Europenii neolitici au încetat să construiască impunătoarele morminte megalitice cu aproximativ 5.000 de ani în urmă. Un nou studiu sugerează că această schimbare bruscă ar putea fi legată de o prăbușire demografică majoră, cunoscută drept „declinul neolitic”. Cercetările recente aruncă o nouă lumină asupra misterului dispariției acestei practici funerare complexe.
O populație în declin: ADN-ul dezvăluie secretele trecutului
Analize genetice anterioare, efectuate în Scandinavia, au indicat o legătură între dispariția construcțiilor megalitice și o schimbare rapidă a populației. Fermierii neolitici au fost înlocuiți de migranți din stepa euroasiatică. Pentru a explora dacă același fenomen s-a produs și în alte părți ale Europei, cercetătorii au analizat ADN-ul a 132 de indivizi îngropați într-un mormânt neolitic din Bury, lângă Paris.
Rezultatele au fost surprinzătoare. Mormântul a fost folosit în două faze distincte. Prima, între anii 3200 și 3100 î.Hr., a fost asociată cu indivizi de origine locală. A doua fază, care a început în jurul anului 2900 î.Hr., a inclus persoane cu origini din Peninsula Iberică și sudul Franței. „Observăm o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par să le aparțină unor populații complet diferite. Asta indică faptul că a avut loc un eveniment major, o perturbare care a dus la declinul unei populații și la apariția alteia”, a declarat Frederik Seersholm, autorul studiului.
Ciuma, factorul determinant?
Pe lângă diferențele genetice, noii veniți au adus și schimbări culturale în practicile funerare. În Bury, de exemplu, în prima fază, corpurile erau așezate aliniate cu axa mormântului, în poziție întinsă. În faza a doua, această aliniere a dispărut, iar corpurile erau depuse în poziții chircite. Cercetătorii au observat că în prima fază există un număr neobișnuit de mare de schelete de copii și sugari, ceea ce sugerează o mortalitate ridicată în rândul tinerilor.
În rămășițele din prima fază au fost identificate urme de ADN ale unor agenți patogeni periculoși, precum Yersinia pestis, bacteria responsabilă de ciumă. „Nu putem spune că ciuma a fost singura cauză a colapsului populației, dar încărcătura totală de boli ar fi putut fi unul dintre factorii importanți”, a explicat Martin Sikora. Această descoperire ridică posibilitatea ca declinul neolitic să fi fost provocat, cel puțin parțial, de o epidemie, o ipoteză intens dezbătută.
Migrația, răspunsul la vidul demografic
Studiile sugerează că abandonarea construcției mormintelor megalitice a fost legată de o scădere masivă a populației în Europa. După o anumită perioadă, aceste morminte au fost reutilizate de alte culturi, care s-au extins în teritoriile rămase libere. „Putem lua în calcul faptul că atât migrația dinspre Peninsula Iberică, cât și expansiunea din stepe au fost răspunsuri la declinul neolitic, deoarece scăderea populației a creat un vid demografic în care grupurile vecine au putut avansa”, au concluzionat cercetătorii. Studiul a fost publicat în revista Nature Ecology and Evolution.
