Conform Economistul.ro: Dezastrul energetic din România este consecința unei tranziții prost gestionate, în care prioritățile politice și interesele economice pe termen scurt au prevalat în fața siguranței și stabilității sistemului, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI). Analiza critică punctează că statul a vizat absorbția rapidă a fondurilor europene și capacitatea instalată, neglijând însă armonizarea producției cu rețeaua și consumul, stocarea energiei și menținerea capacităților de rezervă.
Greșeli strategice în tranziția energetică
Problema principală nu o reprezintă energia regenerabilă, ci modul în care aceasta a fost integrată în Sistemul Electroenergetic Național (SEN). Panourile fotovoltaice și turbinele eoliene nu sunt singurele cauze ale situației actuale; ele au fost introduse într-un sistem nepregătit. Statele au preferat să construiască capacități de producție unde era convenabil pentru investitori, nu neapărat unde energia putea fi transportată sau consumată în siguranță. Fiecare megawatt instalat a fost finanțat, dar nu s-a impus ca energia să fie disponibilă atunci când sistemul are cu adevărat nevoie de ea.
Eliminarea cărbunelui, deși necesară din punct de vedere economic și ecologic, s-a făcut pripit. Sectorul cărbunelui acumula deja probleme tehnice și economice grave, iar menținerea sa integrală ar fi crescut prețul energiei electrice. Cu toate acestea, închiderea centralelor fără a avea capacități noi pe gaze pregătite la timp, fără suficientă stocare și fără rețele întărite a creat un vid periculos. Statul ar fi trebuit să opteze pentru o retragere etapizată, modernizarea unor grupuri și păstrarea unei rezerve strategice.
Iluzia energiei „ieftine” și dependența de importuri
Confuzia fundamentală a constat în a pune semnul egal între megawații produși controlabil (din cărbune și gaze) și cei regenerabili, care depind de condițiile meteo. S-a tratat la fel energia disponibilă ziua și cea necesară noaptea, puterea instalată și cea garantată. Analizele economice au comparat costul aparent redus al energiei regenerabile cu costul complet al centralelor clasice, ignorând costurile de stocare, echilibrare și întărire a rețelelor.
Politicienii au legiferat adesea în favoarea intereselor celor vizați de „băieții deștepți”, care au căutat profitul rapid, nu siguranța sistemului. Investițiile au fost realizate fără o coordonare riguroasă între producție, rețea și consum, fiecare soluție incompletă generând noi vulnerabilități. Această dinamică a transformat crizele energetice în motoare pentru noi contracte, investiții și profituri.
Criticile vizează și promovarea agresivă a fotovoltaicelor ca unică soluție, ignorând rolul esențial al altor tehnologii precum gazele, hidrocentralele sau nuclearul. Un sistem energetic sigur și cu prețuri sustenabile necesită un mix echilibrat de surse, nu un monopol al unei singure tehnologii.
Lipsa stocării și a rețelelor, cauze majore
România nu are prea multă energie regenerabilă, ci prea puțină organizare, flexibilitate și răspundere în integrarea acesteia. Cheltuielile ineficiente, influența „băieților deștepți”, investițiile nearmonizate, marketingul politic în locul soluțiilor tehnice și incompetența sunt factori conjurați în acest dezastru.
De la desființarea RENEL și divizarea CONEL, care a pierdut centrul unic de planificare, până la proiecte hidro precum Tarnița-Lăpuștești blocate ani de zile, deciziile au fragmentat sistemul. Schema pentru regenerabile, gândită exclusiv în jurul producției, a stimulat injectarea, nu livrarea atunci când sistemul are nevoie. Racordările au fost tratate individual, în timp ce efectul cumulat asupra rețelei nu a fost gestionat.
Companiile de stat și-au văzut profiturile extrase prin dividende, lăsând capitalul necesar investițiilor în urmă. Centrala pe gaz de la Iernut a întârziat ani de zile, iar programul Casa Verde a fost evaluat prin numărul de sisteme montate, nu prin eficiența energetică. Chiar și obligarea prosumatorilor să monteze baterii, fără finanțare adecvată, a arătat o abordare reactivă.
România, dependentă de importuri
Tranziția energetică a fost înlocuită de o acumulare de instalații fără construcția simultană a sistemului care să le susțină. S-au plătit subvenții pentru producție indiferent de oră, în timp ce centralele flexibile au fost închise sau au întârziat. Blocarea investițiilor hidro și extragerea profitului din companiile de stat au accentuat problemele.
Realitatea este că un reactor nuclear, o centrală hidro sau una pe gaz nu pot fi înlocuite pur și simplu cu panouri solare, deoarece acestea produc doar când există soare, nu când SEN are nevoie de energie. Criza actuală nu este eșecul energiei regenerabile, ci eșecul celor care au transformat tranziția energetică într-o cursă pentru subvenții și comunicate de presă, neglijând stocarea, rețeaua și capacitatea controlabilă.
Sursa: Economistul.ro
