Conform Descopera: Cumpărăturile, o plăcere sau o dependență? Cum recunoști oniomania
Pentru mulți, sesiunile de cumpărături reprezintă o formă de relaxare și plăcere. Însă, pentru unii, actul de a cumpăra devine un refugiu emoțional și un impuls greu de controlat. Cumpărăturile nu mai răspund unei nevoi reale, ci încercării de a gestiona stări precum anxietatea, tristețea sau un sentiment de gol interior. Psihologii descriu acest comportament ca fiind oniomanie sau tulburare de cumpărături compulsive (compulsive buying disorder). Deși nu este încă recunoscută oficial ca un diagnostic distinct în anumite manuale medicale, numeroase studii o consideră o formă de dependență comportamentală, caracterizată prin pierderea controlului, o preocupare excesivă pentru cumpărături și consecințe negative asupra vieții personale și financiare.
Semnele care indică o posibilă dependență de shopping
Există o serie de semnale care pot indica o problemă în ceea ce privește relația cu cumpărăturile. Unul dintre ele este accesarea frecventă a site-urilor de cumpărături doar pentru a „arunca o privire”, dar care culminează cu plasarea unor comenzi. De asemenea, apare impulsul de a cumpăra un obiect pentru altcineva, chiar dacă nu este o responsabilitate proprie și chiar dacă resursele financiare sunt limitate, doar pentru a te simți util sau generos. Dificultatea de a refuza oferte, precum cele cu reducere „doar azi”, este un alt indicator.
Cumpărăturile pot oferi o calmare temporară, urmată rapid de un sentiment copleșitor de vinovăție. Obiectele nefolosite acumulate în dulapuri, cu speranța că vor fi utile cândva, dar care rămân uitate, semnalează, de asemenea, o problemă. O permanentă comparație cu ceilalți, sentimentul că nu ai niciodată suficient pentru a fi satisfăcut, cheltuirea peste posibilități, acumularea de datorii sau sacrificarea altor nevoi esențiale pentru a plăti facturile sunt, de asemenea, semne de alarmă.
Reclamele, postările pe rețelele sociale sau imaginile inspiraționale pot declanșa instantaneu impulsul de a cumpăra, făcând persoana extrem de receptivă la orice mesaj de marketing. Justificarea constantă a achizițiilor, chiar și atunci când este conștient că nu este adevărat („merit asta”), și încercările eșuate de a renunța la acest comportament indică o luptă interioară. În relații, afecțiunea poate fi exprimată prin cadouri constante, utilizând cumpărăturile pentru a câștiga aprecierea celorlalți. Ascunderea achizițiilor sau minciunile pentru a evita întrebări sau critici sunt alte semne ale dependenței. Când aceste situații devin frecvente, mecanismul cerebral de căutare a recompensei și a alinării emoționale ajunge să fie puternic asociat cu actul cumpărării, transformându-se într-un tipar comportamental consolidat.
Cauzele și mecanismele dependenței de shopping
Oniomania nu are o singură cauză. Psihologii indică o combinație de factori care pot contribui la apariția acestui comportament. Printre aceștia se numără o stimă de sine scăzută, nevoia de validare, prezența anxietății sau a depresiei, impulsivitatea, expunerea constantă la reclame și reduceri, ușurința cumpărăturilor online sau experiențe din copilărie în care afecțiunea a fost asociată cu darurile materiale. Pentru anumite persoane, cumpărăturile devin o modalitate de a umple temporar un gol emoțional, însă senzația de satisfacție dispare rapid, reluând ciclul vicios.
Abordări pentru ieșirea din cercul vicios
Transformarea începe prin conștientizarea impulsului înainte de a acționa. În momentul în care apare nevoia de a cumpăra, este util să te întrebi ce emoție încerci, de fapt, să calmezi: stres, plictiseală, singurătate sau anxietate? Uneori, o scurtă pauză, o plimbare sau exerciții fizice pot diminua impulsul. Recunoașterea progreselor, chiar și a săptămânilor fără impulsuri necontrolate, este importantă. Analiza tentațiilor și a metodelor folosite pentru a rezista poate oferi o perspectivă valoroasă.
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este o metodă eficientă în tratarea tulburării cumpărăturilor compulsive. Căutarea sprijinului din partea prietenilor de încredere sau alăturarea unor grupuri specializate pot facilita procesul. Nu există nicio rușine în a cere ajutor. Cu timpul, impulsurile pot deveni mai rare și mai ușor de gestionat, permițând o alegere conștientă a achizițiilor, înțelegând ce merită, când și cu ce scop.
Filmul „Confessions of a Shopaholic” (2009) ilustrează într-o manieră accesibilă multe dintre mecanismele specifice acestei tulburări, precum reglarea emoțiilor prin cumpărături, acumularea de datorii și dificultatea de a renunța la comportament. Deși o comedie romantică, povestea subliniază un fenomen real și demonstrează că schimbarea este posibilă atunci când problema este recunoscută și abordată. Cercetările arată că impulsul de a cumpăra activează aceleași circuite cerebrale implicate în alte comportamente recompensatoare, prin eliberarea dopaminei.
Sursa: Descopera
