Silicon Valley trăiește, în ultimul timp, o schimbare profundă de ton. Dacă până acum era locul în care optimismul era la ordinea zilei, acum începe să răsune tot mai des despre sfârșituri, despre ce va rămâne după ce tehnologia, în special inteligența artificială, va prelua o bună parte din muncă. Se vorbește din ce în ce mai des despre un viitor în care, odată cu automatizarea tot mai avansată, granițele clasice ale succesului social se vor închide, iar oamenii obișnuiți se vor lupta să țină pasul cu un sistem în care avantajele vor rămâne în mâinile celor câțiva.
Descoperim, astfel, o narațiune care seamănă cu o epidemie de FOMO (frică de a rata ceva) colectivă. Convingerea că acest val de progres AI ar putea fi „ultima șansă” pentru cei din afara elitelor de a-și construi averi durabile a prins teren în mediul tech și nu doar. Și nu se vorbește deocamdată doar despre science fiction: lideri ai companiilor din domeniu și experți în economie trag semnale de alarmă despre riscul major ca multe locuri de muncă din zona white-collar, inclusiv cele care sunt considerate start pentru cariere, să dispară treptat în fața noilor tehnologii.
Această temere nu e doar o hipoteză futuristă, ci are rădăcini adânci în realitatea socială, influențată de creșterea costurilor de trai, inegalitate accentuată și o politică tot mai preocupată de taxarea miliardarilor. În același timp, discursul despre AI a evocat și o atitudine mai radicală: dacă roboții și software-ul pot produce aproape orice serviciu la un cost marginal foarte mic, atunci valoarea nu va mai fi dată de muncă, ci de resurse rare – proprietate în zone exclusiviste, artă, date, energie sau control asupra platformelor digitale. În acest context, ideea unei lumi „post-scarcity” – în care banii, așa cum îi știm, devin irelevanți – devine tot mai discutată.
Aceasta duce însă la un paradox: odată ce viitorul pare a fi unul în care abundența devine normalitate, societatea actuală tinde să fie uneori mai agresivă în lupta pentru resurse limitate. În Manchester sau San Francisco, puterea de cumpărare pentru imobile a fost dintotdeauna un simbol al inegalităților sociale, iar acum această tensiune se amplifică, alimentată de noile teorii despre tehnologie și valoare. La nivel european și internațional, teme precum venitul universal de bază au revenit în discuție, ca soluții posibile pentru o societate în care muncă devine tot mai flexibilă sau chiar invizibilă pentru mulți. Însă, chiar și acolo unde se vorbesc despre redistribuire, granițele demnității și ale controlului asupra propriei vieți rămân subiecte de dezbatere aprinsă.
Pe fondul acestei podele de temeri și propuneri, apar și dezinformările. În ultimii ani, s-au viralizat povești despre miliardari și lideri tech care, deși nu sunt sustinute de surse verificate, întăresc sentimentul unei lumi în care jocul deja e aranjat în favoarea celor foarte bogați. Mesaje precum cel atribuit fals lui Jensen Huang, șeful Nvidia, conform cărora „2025–2030 e ultima șansă să te îmbogățești”, au penetrat social media, alimentând panicile și convingerile conform cărora banii nu mai contează, ci doar oportunitățile de a prinde trenul în ultimul moment.
Politicile statelor și inițiativele comunităților internaționale nu rămân indiferente: tot mai mulți susțin introducerea unor taxe pentru miliardari sau promovarea listărilor companiilor de AI la bursă, în speranța capturării unor beneficii imense din tehnologie. Dar aceste măsuri, deși pot părea soluții pentru redistribuire, deschid totodată o altă discuție: cine controlează tehnologia și cine decide cine are dreptul să acapareze bogăția rezultată din evoluție?
Într-un astfel de peisaj tensionat, întrebarea nu mai este dacă AI va aduce schimbări, ci când și în ce măsură. În timp ce unii vorbește despre un viitor al abundenței, societățile rămân setate pe mentalitatea de competiție și pe dorința de a prinde ultimul tren. Silicon Valley, locul unde totul a început, pare acum mai mult ca niciodată un câmp de bătălie pentru cine va deține adevărata putere: resurse, date și, în final, controlul asupra viitorului.
