În cele mai întunecate nopți, oamenii par să se comporte diferit, adesea straniu. Un nou studiu evidențiază faptul că teama de întuneric nu este înnăscută, ci construită cultural. Această percepție, combinată cu ritualuri ancestrale, influențează profund comportamentul uman în perioadele de tranziție și criză.
Ritualuri ancestrale în întuneric
Profesorul Nick Dunn de la Lancaster University, autorul volumului „Dark Matters” (2016), subliniază că relația noastră cu întunericul este mult mai complexă decât o simplă reacție de frică. Teama de întuneric este dobândită, nu înnăscută, fiind modelată prin povești, mituri și simboluri transmise prin generații. Copiii, de exemplu, nu se nasc temându-se de lipsa luminii, ci învață să asocieze întunericul cu potențiale pericole.
Această percepție culturală se reflectă în comportamentele comunităților din întreaga lume. Un exemplu este satul elvețian Ziefen, unde în Ajunul Crăciunului, în timpul nopții, liniștea este spartă de o procesiune de bărbați cu pălării negre uriașe și clopote grele. Ritualul, numit Nunichlingler, este o practică veche de peste două secole, menită să „sigileze” granița dintre lumi în cele mai întunecate nopți.
Noaptea, spațiu de descărcare simbolică
Antropologul Susan Greenwood, profesor la University of Sussex, explică că multe culturi europene consideră întunericul un interval încărcat de forță simbolică. Mituri precum Wild Hunt, o procesiune fantomatică, ilustrează acest moment al anului în care ordinea obișnuită este suspendată. Comunitățile răspund prin sunet, mască și mișcare colectivă.
Astfel de ritualuri nu sunt simple reminiscențe ale superstițiilor, ci mecanisme prin care oamenii gestionează anxietatea generată de necunoscut. Greenwood a participat la practici nocturne, descrise ca experiențe destabilizatoare, dar transformatoare. Forța acestor ritualuri constă în impactul psihologic al confruntării cu întunericul, într-un cadru comunitar.
Întunericul și comportamentul uman
Explicațiile lui Dunn și Greenwood oferă un cadru mai amplu pentru a înțelege de ce oamenii se comportă diferit în timpul nopții. Societățile folosesc noaptea ca un spațiu de renegociere a fricii și de reconfigurare a ordinii. Întunericul estompează ierarhiile și permite apariția comportamentelor care, în timpul zilei, ar părea nepotrivite.
De la procesiuni cu clopote și măști demonice, până la simple comportamente cotidiene, reacțiile oamenilor în timpul nopții evidențiază un mecanism uman constant. Lumina artificială a redus riscurile biologice ale întunericului, dar nu i-a anulat încărcătura simbolică. Noaptea activează un alt tip de atenție și o altă relație cu spațiul și cu ceilalți.
În contextul politic actual, cu Nicușor Dan la conducerea țării și Ilie Bolojan ca prim-ministru, aceste perspective culturale oferă o perspectivă asupra comportamentului uman, dincolo de rațiune și logică.
