Scandalul privind abatoarele de câini, precum cele din Suraia și Uzunu, a scos în evidență o practică frecventă a autorităților locale din România: externalizarea gestionării animalelor fără stăpân către adăposturi private, fără controale suficiente

Primăriile din Ilfov, implicate în plăți către un adăpost controversat

Potrivit informațiilor publicate, primăriile din Ilfov au virat sume importante către adăpostul „Arca lui Noe”, un centru care a fost deja subiect al unor imagini ce arată tratamente bruște și violente asupra animalelor. În același timp, realizările contractelor pentru gestionarea câinilor fără stăpân de către companii private ridică semne de întrebare privind transparența și controlul din teren. Surse din domeniu susțin că unele administrații locale nu au putut oferi date concrete despre soarta câinilor capturați, deși legea impune monitorizarea eficientă a activităților operatorilor contractați.

Cătălina Trănescu, director ASPA București, afirmă că problema nu stă în lipsa de reglementări, ci în aplicarea și verificarea corespunzătoare a acestora. Ea atrage atenția că „fără verificări reale în teren, sistemul devine vulnerabil”, fiind vulnerabil mai ales în zonele în care controalele nu sunt efectuate riguros.

Modelul de gestionare a câinilor problematic, criticat pentru lipsa de transparență și control

Cazul din Suraia a adus în centrul atenției nu doar brutalitatea îngrijirii animalelor, ci și mecanismul legal care permite contracte publice pentru capturarea și eutanasierea câinilor. La nivel legislativ, legea prevede că eutanasierea trebuie să fie folosită doar în cazuri justificate și în condiții stricte, însă în practică, în multe situații, această măsură devine soluția standard.

Conform articolelor legale, primarii pot decide eutanasierea câinilor fără stăpân de la adăposturile publice, dar în multe cazuri, contractele încheiate cu operatorii privați sunt tratate ca formalități. Lipsa indicatorilor clari de performanță și a verificărilor periodice favorizează apariția abuzurilor și a situațiilor grave de cruzime. Cristina Trănescu explică: „Responsabilitatea este întotdeauna a autorității publice, indiferent cine execută serviciul. Dacă monitorizarea este slabă sau nu există, sistemul devine vulnerabil, iar abuzurile își fac loc.”

În același timp, legea permite eutanasie după 14 zile de la capturare, însă acest fapt a dus la critici legate de etica și eficiența măsurii. Mulți specialiști consideră că gestionarea pe termen lung trebuie să vizeze sterilizarea, educația și promovarea adopțiilor, mai ales că eutanasierea nu reduce populația de câini fără stăpân de pe străzi.

Costuri și diferențe de abordare între ASPA și sectorul privat

Gestionarea unui câine la ASPA București costă în medie 450 de lei pe lună, sumă ce acoperă cazare, asistență medicală, microcipare, vaccinare, sterilizare, hrănire și promovare pentru adopție. În schimb, costurile cu operatorii privați pot ajunge la 2.000 de lei pentru un câine, dar acestea se limitează de obicei la capturare și eutanasiere. Această diferență reflectă modul diferit de abordare: ASPA investește în animale, punând accent pe salvare și integrare, în timp ce contractele cu firme private deseori vizează eliminarea rapidă.

Modelul public, bazat pe rezultate concrete și trasabilitate, a reușit să gestioneze eficient situația câinilor de la bordelul din București. În 2025, aproximativ 2.500 de câini au fost adăpostiți, iar peste 2.000 au fost adoptați, cu un procent mare de câini revendicați sau decedați din motive medicale. În același an, ASPA a organizat mai multe târguri de adopții, reușind să plaseze circa 10 câini pe eveniment și contribuind la schimbarea percepției publice despre adopție.

Chiar dacă numărul adopțiilor directe a crescut, procentul acestora rămâne în continuare redus comparativ cu totalul câinilor capturați. Mulți câini trăiesc în condiții precare sau sunt eutanasiați din cauza resurselor insuficiente sau a lipsei de interes pentru adopție.

Sistemul de gestionare a câinilor fără stăpân din România continuă să fie pus sub semnul întrebării, în special din cauza lipsurilor în control, transparență și încentivarea unei politici pe termen lung. În plus, discuțiile legislative din Parlament vizând înlocuirea eutanasiei cu programe de sterilizare în masă fac anumite progrese, însă aplicarea practică rămâne departe de a fi perfectă. În același timp, numărul câinilor eutanasiați în adăposturile din țară și nivelul redus al adopțiilor indică o abordare dezechilibrată, centrată pe eliminare, mai degrabă decât pe responsabilitate și prevenție. La ora actuală, în România funcționează cel mai mare „abator de câini” din țară, lângă București, un centru în care ritmul industrial de ucidere a animalelor este plătit din bani publici, fapt confirmat de controale și relatări recente.

Sursa: Buletin.de